Povestea înţeleptului care aflase singur drumul spre libertate
In acea ţară se răspândise un zvon, mai întâi mai răzleţ, apoi tot mai insistent. Erau o mulţime de vorbe care circulau între oameni. Cineva spunea că cunoaşte un înţelept care “descoperise singur calea spre libertate”. Citeste mai departe »
loading...
Momentul magic
Trebuie să riscăm. Vom înţelege pe deplin minunea vieţii doar cînd vom lăsa să se întîmple imprevizibilul. Citeste mai departe »
loading...
Paharul plin cu apă
“Încercați să îi convingeți pe oameni că este foarte important să fie vigilenți, atenți…Ei caută să-și dezvolte tot felul de alte însușiri, dar mai puțin atenția.
Și totuși, în câte cazuri atenția, mai mult decât inteligența, ne permite să învingem, iar multe accidente sunt datorate lipsei de vigilență!
Se poveștește că în India, un bărbat condamnat la moarte implora să fie lăsat să trăiască. Judecătorul îi spune: Citeste mai departe »
loading...
SĂ MERGEM LA ACAPULCO MÂINE – ŞI ÎN FIECARE ZI!
Să spunem că mâine aţi primi un telefon de la un vechi prieten, care v-ar spune: „Prietene, am o veste bună pentru tine. Poţi să petreci trei zile la Acapulco împreună cu grupul nostru, fără să te coste absolut nimic. Plecăm mâine de dimineaţă la ora 8:00 şi mai avem locuri pentru încă două persoane. Şeful zboară cu avionul său particular şi vom sta cu toţii în vila sa de pe plajă.” Reacţia voastră va fi cu siguranţă: „Ar fi minunat, dar am atâtea lucruri de făcut şi nu ştiu cum le-aş putea termina înainte de plecare…” Citeste mai departe »
loading...
Omul care a construit un pod
Un bătrân, pe-un drum pustiu,
Ajunse pe-nserat, cărunt şi-nfrigurat,
La hăul, lung, adânc şi larg,
Prin care curgea un râu învolburat.
Bătrânul trecu în lumina de amurg;
De şuvoiul umflat, neînspăimântat;
Dar se-ntoarse din siguranţa de pe celălalt mal
Şi construi un pod peste şuvoi. Citeste mai departe »
loading...
Povestea adevarata a unui taximetrist din New York
“Acum douăzeci de ani, lucram ca taximetrist, ca să mă întrețin. Într-o noapte, cînd am ajuns la o comandă, la 2:30 AM , clădirea era în întuneric, cu excepția unei singure lumini, la o fereastră de la parter…În asemenea circumstanțe, mulți taximetriști ar claxona o dată sau de două ori, ar aștepta un minut și apoi ar pleca. Dar am văzut prea mulți oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport. Dacă nu mi se părea un pericol, întotdeauna mergeam la ușă. Deci, am mers și-am bătut la ușă ..
loading...