Legea echilibrului

May 22nd, 2010

Legea echilibrului“Dacă persoana pe care o judecaţi nu v-a făcut nici un rău concret, înseamnă că nu dumneavoastră sînteţi cel care aveţi dreptul să-i învinuiţi. (…) Simţul dreptăţii ne îndeamnă să-i judecăm pe alţi oameni. Destul de repede, aceasta devine o obişnuinţă şi nu puţini sînt cei care, cu trecerea anilor, se transformă în acuzatori de profesie. În majoritatea cazurilor, nu aveţi nicio idee cu privire la motivul care l-a îndemnat pe respectivul să procedeze astfel. Poate că în locul lui aţi fi procedat şi mai rău?

Niciodată nu dispreţuiţi oamenii, orice s-ar întîmpla. Acesta este cel mai periculos mod de condamnare, întrucît drept urmare a forţelor de echilibrare puteţi să nimeriţi în locul aceluia pe care-l dispreţuiţi”, spune Vadim Zeland (Spaţiul Variantelor, Ed. Dharana). Autorul menţionat vorbeşte despre existenţa unei Legi Universale, numită Legea Echilibrului, care operează la nivelul conştiinţei umane şi prin ea.

Dispreţul faţă de un om care nu ţi-a făcut nici un rău este apreciat ca fiind una dintre cele mai periculoase forme de dezechilibrare energetică şi încă una care pune în mişcare forţe ale Universului, capabile să te ducă în locul celui dispreţuit.

Dincolo de faptul că percepţiile noastre sînt doar atît. “Percepţii proprii”, care exprimă ceea ce credem noi că este real, nu atît ce-i real, conştienţa propriei subiectivităţi (incluzînd-o mai întîi pe aceea a percepţiei) ne poate fi de un real folos dacă ne-am dori să ne debarasăm de obiceiul de a “dispreţui”. De obiceiul de a gîndi negativ şi a crede în ceea ce pare că vedem. Cînd gîndim, emitem o energie şi, prin gîndurile noastre, intrăm pe anumite frecvenţe energetice. Realitatea ni se aranjează apoi potrivit emisiilor proprii, care se conectează la un cîmp mai mare, mai extins, dar asemănător ca şi conţinut emisiilor noastre.

De aceea, a ne schimba obiceiurile de gîndire poate deveni lucrul cel mai important pentru noi înşine. Strădania umană la nivel material, acţiunea fizică nesprijinită de o acţiune interioară, energetică, mentală, emoţională pozitivă nu are putere, cît forţă. Iar forţa activează forţele de echilibrare sau Legea Echilibrului. Iată de ce credem că strădania umană de fiecare zi ar putea avea ca obiect “gîndirea” sau schimbarea obiceiurilor noastre mentale. În unele dintre cele mai dezvoltate ţări ale lumii există institute de “gimnastică mentală”, care ilustrează tocmai exerciţiul uman constant de a gîndi în mod responsabil.

A fi conştienţi de momentele în care alunecăm ca într-o prăpastie către frecvenţele cele mai joase ale gîndirii, a deveni conştienţi încă de la primul gînd că sîntem atraşi pe frecvenţele havy metal ale gîndirii poate fi un pas decisiv către ceea ce-i mai bun pentru noi. Să le permitem gîndurilor distructive, dispreţuitoare ori nefericite să treacă pe lîngă minte, dar nu prin ea.

Să ne creăm obiceiul bun de a fi mulţumiţi şi a mulţumi chiar şi-n cele mai critice situaţii, căci – privind cu întreaga atenţie – vom observa cît de multe lucruri bune sînt în preajma noastră.

În clipa în care se vor schimba emisiile energetice colective, în ziua în care oamenii vor gîndi la unison un gînd de speranţă, de încredere, de mulţumire, Universul va pune în mişcare energii puternice, capabile să ne scoată din criză. Soluţiile bune nu pot fi atrase şi nu par viabile în ochii celor care văd doar răul. Aprecierea nu poate fi prezentă acolo unde domneşte dispreţul. Frumuseţea este atrasă de mintea frumoasă, iar iubirea este atrasă de mintea care se gîndeşte la ea.

Naţional

GD Star Rating
loading...
Legea echilibrului, 10.0 out of 10 based on 2 ratings

2 comentarii la “Legea echilibrului”

  1. Alex on October 10, 2014 09:48    

    Cine a citit cartile lu` Zeland ??? ;)

  2. povestitor on October 12, 2014 16:43    

    Eu nu. Te rog scrie-ne detalii daca ai citit. Multumesc! Mari

Comenteaza

Nume (obligatoriu)

Email (obligatoriu)

Website


This blog is kept spam free by WP-SpamFree.