Anotimpurile vieţii
Ca în orice poveste se spune că „A fost odată” un om care avea 4 fii şi îşi dorea ca fiii lui să nu mai judece pripit lucrurile. El încercase să-i înveţe secretele vieţii cu tot felul de poveţe, dar vedea cum lucrurile nu se îndreaptă. Aşadar se hotărî să trimită pe fiecare dintre fii să vadă un pom: pe primul l-a trimis iarna, pe al doilea primăvara, pe al treilea vara şi pe al patrulea toamna.
loading...
Trăim cel mai puţin dintre europeni
Alina Răducanu
Speranţa de viaţă în România este de 73,4 ani, cifră care ne situează pe ultimul loc în UE. Pe primul loc se află Spania, cu 82 de ani
Statisticile internaţionale ne confirmă încă o dată ceea ce simţim de mult pe pielea noastră: trăim prost, suntem bolnavi şi nu avem grijă de sănătatea noastră. Tocmai de aceea românii au cea mai mică speranţă de viaţă din UE, în medie 73 de ani.
Suntem campionii Europei şi ne situăm pe locul patru în topul mondial la incidenţa bolilor cardio-vasculare, potrivit Asociaţiei Americane a Inimii.
Cifrele arată că 62% din decese, în rândul românilor, sunt cauzate de aceste afecţiuni. Şi asta pentru că avem un stil de viaţă dezechilibrat: consumăm multe grăsimi, zaharuri şi făinoase, în loc de fructe şi legume proaspete, sărim adesea peste controlul medical periodic şi nu facem suficientă mişcare.
loading...
Top 5 regrete înainte de moarte
O asistentă a înregistrat cele mai întâlnite regrete înainte de moarte, printre care “Îmi doresc să nu fi muncit atât de mult”. Care ar fi marele vostru regret, dacă asta ar fi ultima voastră zi în viaţă?
Nu a existat nicio menţiune despre mai mult sex sau bungee jumping. O asistentă pregătită pentru a-i asista pe bolnavi în ultimele lor zile de viaţă a povestit despre cele mai întâlnite regrete pe care le-au avut aceştia la sfârșitul vieţii lor. În topul acestora, în special în rândul bărbaţilor a fost: “Îmi doresc să nu fi muncit atât de mult”.
loading...
Viaţa
Într-o după amiază în paradis, în faimoasa lui cafenea, Lao Tzu, Confucius şi Buddha stau şi pălăvrăgesc. Chelnerul vine cu o tavă pe care stau trei pahare cu suc numit „Viaţa” şi le oferă. Buddha închide imediat ochii şi refuză; el spune „viaţa este mizerie”.
Confucius închide pe jumătate ochii – el este de partea mijlocului, el obişnuia să predice regula de aur a echilibrului – şi cere chelnerului să îi dea paharul. I-ar plăcea să ia o gură – dar numai o gură, fiindcă fără a gusta din ea, cum poate cineva să spună dacă viaţa este mizerie sau nu?
loading...
Cafeaua şi viaţa
În vizită la fostul profesor. Elevii de altădată erau acum oameni maturi, cu familii, cu slujbe bune.
Din când în când, îşi găseau timp să-l viziteze pe bătrânul dascăl care le fusese diriginte în liceu şi de la care învăţaseră multe lecţii de viaţă.
Profesorul le oferi tuturor cafea, dar într-un mod neobişnuit. Aduse ceşti de mai multe feluri, al căror număr îl depăşea pe cel al foştilor lui elevi.
loading...
Alo, centrala
Pe când eram copil, tatăl meu a făcut rost de unul dintre primele telefoane din cartier. Îmi aduc perfect aminte de lădiţa aceea din lemn lăcuit, montată în perete. Receptorul strălucitor atârna într-o parte. Eram încă prea mic ca să ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el.
Apoi, am descoperit că undeva, înăuntrul acestui aparat, trăia o persoană uluitoare. Numele ei era “Alo Centrala” şi nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea să nu-l ştie. Alo Centrala putea să-ţi spună numărul oricui şi în plus, ora exactă. Experienţa mea, cu acest duh închis într-o sticlă, a venit într-o zi când, în vreme ce mama era în vizită la o vecină iar eu mă jucam la bancul de scule din pivniţă, mi-am lovit un deget cu ciocanul. Durerea era teribilă şi nu era nimeni în preajmă care să-mi arate compasiune. Am umblat în jurul casei sugându-mi degetul inflamat, până am ajuns la scară.
loading...
