Adevarata saracie

Un om sarac l-a intrebat pe Buddha: “De ce sunt atat de sarac?” Citeste mai departe »

C A R I S M Ă

Discipolul era evreu.

–         Ce faptă bună trebuie să fac pentru a fi acceptat de Dumnezeu? Citeste mai departe »

C a s a

Intr-un oraş trăia un arhitect care povestea această scurtă istorie:

Zilele trecute am mers împreună cu un amic să-şi cumpere o casă. Anunţurile din ziar erau atât de promiţătoare, încât doar o vizită la faţa locului mai putea lămuri lucrurile. Prietenul meu este pictor şi câştigă foarte bine. Deşi oamenii nu înţeleg foarte bine ce vrea să exprime prin tablourile lui, toţi le cumpără pentru frumuseţea lor. Citeste mai departe »

Oare cum arată un om în care există doar iubire?

Haideţi să vă spun o istorie frumoasă:

A fost odată un bărbat care a inventat arta de a face focul. El şi-a luat uneltele şi a mers la un trib în nord, unde era foarte frig, amarnic de frig. El i-a învăţat pe oameni să facă focul. Oamenii au fost foarte interesaţi. El le-a arătat în câte feluri puteau utiliza focul – să gătească, să se încălzească, să lumineze etc. Erau foarte recunoscători că au învăţat arta de a face focul. Dar, înainte de a-şi putea exprima recunoştinţa faţă de acest om, acesta a dispărut. El nu ţinea să obţină apercierea sau recunoştinţa lor; singura lui grijă era binele lor.

Citeste mai departe »

Domnul măr

„Ce i-aţi spune”, am început eu, „unui măr ce ar veni să vă ceară sfatul, convins până la Dumnezeu că identitatea lui se reduce la nivelul suprafaţei cojii? Ce i-aţi spune unui măr care s-ar alarma să-şi vadă învelişul exterior marcat de zbârcituri şi cicatrici lăsate de asprimea timpurilor? Ce i-aţi spune unui măr care s-ar plânge de circumstanţele nefavorabile din cauza cărora ramura pe care s-a născut a avut întotdeauna parte de mai puţin soare decât celelalte?

L-aţi asculta politicos, apoi aţi găsi un mod de a-i demon­stra că inima lui este neatinsă, nu-i aşa? I-aţi spune că natura universală stă în miezul lui: provenit dintr-un pom, el, micul măr, are potenţialul de a face să crească alţi pomi.

Citeste mai departe »

M a m a

poveste scrisă de Dan Puric, 20 Aprilie 2012

Într-o zi, aşteptând să vină liftul la parterul unui hotel am văzut, într-un târziu, cum, în pragul uşilor automate care se deschideau, a apărut făptura blândă a unui copilaţ de o mare frumuseţe. În spate, discretă ca o umbră, mama lui.

Dar, vai, la prima mişcare pe care a făcut-o, mi-am dat seama ca puştiul suferea de un handicap. Se mişca greu, cu o încordare a întregului său trupuşor ce făcea ca aerul să se crispeze. Îşi îndrepta ochii rugători spre mama sa şi apoi, simâind sprijinul, îndrăzni să păşească. Dar pasul acela era cât o Golgota, nu pentru sufletul lui, încă neştiutor, cât pentru biata sa mama.

Citeste mai departe »