Scrierea necrologului

Nici măcar nu era bolnavă. De ce îmi cerea să-i scriu necrologul? Chestia asta e cam aiurea. Ca să vezi, totuşi: a fost bine că mi-a cerut s-o fac, pentru că doar câteva luni mai târziu, fără niciun semn, s-a dus dintre noi.

Mama locuia singură pe un vârf de munte în Carolina de Nord. Intr-o seară, m-a sunat şi am pălăvrăgit o vreme despre una şi despre alta. Nu mai ţin minte amă­nuntele conversaţiei. Pe urmă a trecut la subiect.

—   Nance, mi-a spus ea, vreau să faci ceva pentru mine. E destul de simplu, dar important, şi dat fiind că tu eşti cea care se pricepe la scris, din toată familia, aş vrea să mi-l scrii tu.

—  Bine, mami. Care-i treaba? am întrebat eu.

—  M-am tot gândit la asta şi te rog să nu mă cerţi, a spus ea. Aş vrea să-mi scrii necrologul cât încă mai tră­iesc, ca să mă pot asigura că spune exact ce vreau eu să spună.

Ei bine, precum vă puteţi imagina, acesta nu era de­loc uzualul „telefon de la mama” pe care îl primeşti în fiecare duminică seară. Bănuiesc că nu-s prea multe seri în care îţi arde să spui: „Sigur, mami, nicio problemă, îţi scriu necrologul cât ai clipi!” Niciun profesor de româ­nă nu-ţi dă ca temă pentru acasă acest subiect când eşti în clasa a zecea — cu toate că ar fi un exerciţiu util de parcurs. Pun pariu că puţini dintre noi s-au apucat să re­dacteze necrologuri cât timp părinţii noştri erau încă în viaţă şi bine sănătoşi.

Misiunea mea era să transmit prin textul meu cât de importanţi au fost prietenii pentru mama. Dat fiind că ei locuiau aproape de ea, iar noi, copiii ei, eram cu toţii de­parte, ştiam că prietenii înseamnă foarte mult pentru ea. Ei puteau veni imediat s-o ajute, cu acele lucruri din via­ţă care te pot copleşi atunci când trăieşti singur — nu te simţi bine, îţi arde casa, trebuie să te operezi, aluneci cu maşina pe polei şi o faci praf; genul de întâmplări după care e greu să te întorci singur acasă, seara, într-o casă pustie. Iată cum dorea să-şi amintească lumea de ea (extras din necrologul mamei):

„Invită un prieten la masă

Eileen Guilmartin a rugat familia şi prietenii să-i cinstească memoria într-un mod special. Deşi a iubit florile, câinii şi pisicile şi cauzele comunităţii, astăzi ea ar vrea ca voi să vă faceţi timp pentru altcineva care ocupă un loc special în inima voastră. Nu aştep­taţi până-i prea târziu! Nu vă mai căutaţi tot felul de scuze! Sunaţi un prieten sau o prietenă şi ieşiţi împre­ună la masă. Faceţi-o acum! Nu cred că vă doriţi să regretaţi că n-aţi ajuns să faceţi un lucru atât de sim­plu cum e acela de-a petrece un ceas cu cineva la care ţineţi. Intr-o zi, s-ar putea să fie prea târziu. Aşa că de ce să mai aşteptaţi? Un gest frumos, în cinstea priete­niei: aşa puteţi lăsa ceva în urmă, pentru voi înşivă şi pentru mine.”

Lecţia cea mai importantă n-a fost însă aceea că e mai bine să ai necrologul în avans, chiar dacă, într-adevăr, ne-a scutit de încă un lucru de făcut în perioada de şoc, când am aflat de moartea mamei noastre. Lucrul cel mai important a fost că mama şi cu mine am avut prilejul să discutăm despre ceea ce avea preţ pentru ea în viaţă şi despre cum voia să-şi amintească lumea de ea. Conversaţiile despre moarte le pot deschide uşi noi oa­menilor pe care-i iubeşti, cât sunt încă în viaţă.

(Sursa: cartea „Cuvinte care vindecă, autor: Nance Guilmartin)

Chiar dacă cei dragi ai tai sunt încă într-o perfectă stare de sănătate poate îşi doresc să stea de vorbă cu cineva din familie sau cu un specialist despre acest subiect, al morţii care va veni în cele din urmă. Posibil ca ei să îşi dorească să îşi împărtăşească necrologul cu copiii lor. Să le dea de ştire că a fost scris şi să discute despre serviciul reli­gios pe care şi-l doresc.

Probabil că se vor simti uşuraţi că le daţi ocazia să aducă subiectul în discuţie!

Your Memories este creat şi pentru a oferi sprijin în scrierea unor astfel de testamente spirituale. Contactează-ne pentru consiliere despre cum să faci acest gest pentru cineva drag din familia ta sau pentru a veni la voi acasă să pregătim împreună un astfel de cuvânt final.

Crearea acestui mesaj foarte special, cât timp ei încă sunt în viaţă, poate fi un bun mod de a-i strânge pe prie­teni şi pe cei din familie, înainte de-a trebui să se adune în jurul unui sicriu.

Trăim cel mai puţin dintre europeni

Alina Răducanu

Speranţa de viaţă în România este de 73,4 ani, cifră care ne situează pe ultimul loc în UE. Pe primul loc se află Spania, cu 82 de ani

Statisticile internaţionale ne confirmă încă o dată ceea ce simţim de mult pe pielea noastră: trăim prost, suntem bolnavi şi nu avem grijă de sănătatea noastră. Tocmai de aceea românii au cea mai mică speranţă de viaţă din UE, în medie 73 de ani.

Suntem campionii Europei şi ne situăm pe locul patru în topul mondial la incidenţa bolilor cardio-vasculare, potrivit Asociaţiei Americane a Inimii.

Cifrele arată că 62% din decese, în rândul românilor, sunt cauzate de aceste afecţiuni. Şi asta pentru că avem un stil de viaţă dezechilibrat: consumăm multe grăsimi, zaharuri şi făinoase, în loc de fructe şi legume proaspete, sărim adesea peste controlul medical periodic şi nu facem suficientă mişcare.

Citeste mai departe »

Lumea virtuală de apoi – apar testamentele digitale

de Liviu Petrescu | 18 aprilie 2012

Internetul complică foarte mult aranjamentele postume ale noii generaţii. Ce se întâmplă cu conturile din reţele sociale sau cu miile de poze urcate online atunci când nu mai eşti? ExtremeTech a încercat să răspundă la intrebarea “Ce se întâmplă cu prezenţa online după moarte?” şi, oricât de dur ar suna, întrebarea merită măcar un răspuns.

Dacă până acum testamentul era suficient pentru a lăsa totul în ordine după moarte, implicarea tot mai mare a internetului în viaţa omului modern pare să ofere încă o problemă de rezolvat: testamentul digital.

Probabil că abandonarea conturilor din reţele sociale după moarte nu ţine pe nimeni treaz noaptea, dar prezenţa online nu se limitează doar la ele. Serviciile de online banking devin tot mai răspândite, deci aranjamentele necesare vizează măcar contul de PayPal.

Citeste mai departe »

Cum să murim bine şi frumos. Un scurt ghid de bune practici!

Autor: psiholog Daniel David

Multă lume crede că dacă ceva este cert cu referire la specia noastră, este faptul că la un moment dat murim. Această concluzie certă şi pesimistă (sic!) este rezultatul unei ignoranţe ştiinţifice şi/sau religioase. Să înţelegem de ce susţin asta.

Citeste mai departe »