Cele 5 reguli pentru a fi fericit

July 7th, 2012

Cele 5 reguli pentru a fi fericitÎntr-o bună zi, măgarul unui țăran căzu într-o fântână. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore întregi, în timp ce țăranul căuta să vadă ce e de făcut. Până la urmă, țăranul hotărî ca măgarul și-așa era bătrân, iar fântâna, oricum secată, tot trebuia să fie acoperită odată și-odată. Si ca nu mai merita osteneala de a-l scoate pe măgar din adâncul fântânii. Așa că țăranul își chema vecinii, ca să-i dea o mână de ajutor. Fiecare dintre ei apuca câte o lopata și începu să arunce de zor pământ înăuntrul fântânii. Măgarul pricepu de îndată ce i se pregătea și se puse și mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, după câteva lopeți bune de pământ, măgarul se potoli și tăcu. Țăranul privi în adâncul fântânii și rămase uluit de ce văzu. Cu fiecare lopată de pământ, măgarul făcea ceva neașteptat: se scutura de pământ și pășea deasupra lui. În curând, toată lumea fu martoră cu surprindere cum măgarul, ajuns până la gura fântânii, sări peste ghizduri și ieși fremătând…

Citeste mai departe »

GD Star Rating
loading...

Mami, tati, mă auziți?

June 1st, 2012

Mami, tati, ma auzitiCel mai mare trompetist al lumii plecă în Africa, pentru a da acolo un concert. Însă, din cauza unei defecţiuni, avionul său se prăbuşi. Celebrul muzician rămase singurul supravieţuitor al catastrofei. Găsindu-şi trompeta printre rămăşiţele avionului, începu să cânte în amintirea celor dispăruţi. Auzind muzica, ani­malele din pădure începură să se adune în jurul său şi să-l asculte captivate. Dintr-o dată, apăru un leu bătrân care se năpusti asupra trompetistului şi-l mâncă. Animalele protestară:

Citeste mai departe »

GD Star Rating
loading...

Despre fericire

May 30th, 2012

Despre fericireCând Buddha a intrat în capitala regelui Pransanjit, el a fost întâmpinat în persoană de acesta.

Regele era prieten cu tatăl lui Buddha şi auzise totul despre faptul că băiatul a renunţat la privilegiile sale şi la viaţa socială.

De aceea, a încercat să îl convingă pe Buddha să renunţe la viaţa sa de călugăr rătăcitor şi să se întoarcă la palat, convins că îi face astfel un serviciu vechiului său prieten.

Buddha l-a privit în ochi pe Pransanjit şi i-a spus:

Citeste mai departe »

GD Star Rating
loading...

Speranţa nu te face să trăieşti, ci te împiedică!

May 21st, 2012

Speranta nu te face sa traiesti, ci te impiedicaÎntr-un sătuc de pe malul unui râu trăia un om cumsecade, cunos­cut de vecinii săi prin credinţa sa neabătută în providenţa divină. Dar iată că apele umflate ale râului ameninţau satul. Toată lumea se pre­gătea să părăsească locul. Cineva veni să-l avertizeze pe omul nostru:

–          Apele o să-şi iasă din matcă, trebuie să pleci!

–          Nici vorbă, răspunse acesta ferm. Dacă vreţi, n-aveţi decât să plecaţi, eu rămân pe loc! Dumnezeu, în care cred, va veghea asupra casei mele.

Citeste mai departe »

GD Star Rating
loading...

Omul care merge ca şi cum ar fi fericit

May 20th, 2012

Un om trist merge într-un fel, acelaşi om fericit merge altfel decât atunci când e trist. Un om fericit pare că zboară când merge, îşi ţine capul sus, privirea îi străluceşte, faţa lui pare destinsă, veselă, plină de viaţă. Omul fericit merge drept, merge frumos , poţi să-ţi dai seama că-i fericit chiar şi privindu-l din spate! Fericirea schimbă ceva în mişcările trupului, dar şi furia, şi tristeţea, şi suferinţa, şi povara fac acelaşi lucru.

Ceea ce se întâmplă în mintea unui om se întâmplă şi-n trup, e un fenomen instantaneu. Dacă punem un om fericit sau unul nefericit să deseneze, el va desena fericirea sau nefericirea, după caz. Orice ar desena, fie un om, un pom, o fereastră, o casă, inconştient el îşi va pune starea interioară în desen. Am observat că mulţi oameni au obiceiul să deseneze atunci când conversezi cu ei; dacă omul ţine în mână un pix şi o hârtie, cu siguranţă va desena ceva, o va face inconştient, dar ceea ce desenează poate conţine informaţii fantastice despre preocupările emoţionale, mentale, despre problemele care-l frământă atunci.

Mintea ni se dezvăluie prin tot ce facem, dar noi credem că ea-i un mare, mare mister. Ea ni se arată prin fiecare postură corporală, prin fiecare reacţie, prin felul în care ne hrănim, prin felul în care mergem, desenăm sau dormim, prin felul în care scriem. Scrisul de mână se modifică fantastic sub presiunea emoţiilor şi a gândurilor din fiecare moment. Dacă veţi privi un album de fotografii (este ceva ce am făcut şi eu recent), veţi observa că în fiecare poză avem feţe puţin diferite, deşi pare că suntem unul şi acelaşi. Fiecare fotografie pare să poarte, însă, amprenta unei stări de moment, a unui gând, a unei situaţii lăuntrice, iar asta ne face să părem atât de diferiţi în unul singur.

Până şi un album foto dezvăluie natura schimbătoare a minţii noastre, dar – graţie acestei determinări, a comunicării dintre minte şi trup, dintre minte şi atitudini sau comportamente – avem la îndemână un instrument de transformare rapidă a minţii, de schimbare conştientă a atitudinilor interioare care ne fac rău. Mintea ne schimbă gesturile, comportamentele, feţele, privirile, desenele, obiceiurile, dar fenomenul se petrece şi invers. Dacă suntem deprimaţi, ar fi suficient mai întâi să ridicăm capul, să privim înainte, să îndreptăm spatele pentru a-i transmite minţii o atitudine diferită. Un gând de încredere şi de speranţă apare chiar şi printr-un simplu gest de modificare corporală. Un mers rigid cere mai multă flexibilitate mentală; să iniţiezi flexibilitatea e îndeajuns să mergi ceva mai relaxat.

Când mintea crede că duce o povară în spate, se poate să mergem cocoşaţi. Spatele drept îi transmite minţii că putem face faţă situaţiei, iar mintea şi emoţiile urmează această postură nouă, ba găseşte chiar şi soluţii de ”azvârlire a cocoaşei”. Neliniştea şi agitaţia mentală se pot împrăştia de îndată ce facem efortul conştient de a scrie caligrafic, frumos. Stările de rău ale oamenilor nu au întotdeauna cauze măreţe, ci mai degrabă obiceiuri, care deprimă mintea, o înfurie sau o neliniştesc. Un fericit nu poate merge ca un ”nefericit”, nici invers, dar – dacă omul se simte nefericit, poate merge ca şi cum ar fi fericit, iar asta-i o schimbare suficientă pentru ca starea minţii lui să se schimbe în bine şi invers, se poate gândi la câteva lucruri plăcute pentru ca mersul să-i devină ceva mai sprinten.

Autor: MARIA TIMUC, in editorialul din National din 17 mai 2012

 

GD Star Rating
loading...

Lumea este ca un ecou

May 2nd, 2012

Lumea este ca un ecou“Mama îmi povestea deseori o scenă tensionată dintre ea şi tatăl meu. Într-o dimineaţă, ea şi mătuşa mea se aflau în baie, unde mama prepara o loţiune pe bază de tinctură de iod, pe care avea de gând s-o folosească pentru slăbit.

– Să nu faci asta, e otravă curată, spusese mătuşa mea.

Auzind aceste cuvinte, tata, care era în camera alăturată, a crezut că este vorba despre el şi şi-a închipuit că este ţinta unui complot. Aşa că, peste puţin timp, la micul dejun, a privit mâncarea cu un aer neîncrezător:

Citeste mai departe »

GD Star Rating
loading...