Să fim conştienţi de ceea ce suntem
Un maharajah a ieşit la plimbare pe mare, când a izbucnit o furtună teribilă. Unul din sclavii aflaţi la bordul bărcii regale a început să se văicărească şi să ţipe, întrucât nu mai fusese vreodată pe mare. Ţipetele sale erau atât de enervante încât maharajahul aproape că s-a decis să îl arunce peste bord.
Din fericire, printre sfetnicii săi se număra şi un înţelept, care i-a spus:
– Lasă pe mine, măria ta! Cred că pot să îl vindec pe acest om.
loading...
Sa ne bucuram de ceea ce suntem acum
Workaholicul – este individul consumat de munca. Cea mai evidenta caracteristica a workaholicului este credinta implicita ca el sau ea “se depaseste”, “face progrese”, “urca”. Timpul este un inamic nu pentru ca e inrudit cu finitul, ci pentru ca ameninta unul din stalpii iluziei ca esti special: convingerea ca avansezi etern. Workaholicul trebuie sa se faca surd la mesajul timpului ca trecutul se lateste pe seama ingustarii viitorului. Viata workaholicului este compulsiva si disfunctionala: el munceste nu pentru ca asa vrea ci pentru ca trebuie. Fara mila fata de sine, se impinge dincolo de limitele umane. Timpul liber este un timp de anxietate ce este adesea umplut frenetic cu o activitate ce-i da iluzia realizarii.
loading...
7 convingeri potenţiatoare
Viaţa ta devine mai bună numai atunci când tu însuţi devii mai bun!
Orice merită făcut, merită făcut bine de la început!
Eşti liber în măsura în care ai opţiuni!
În fiecare obstacol sau dificultate cu care te confrunţi, există un grăunte mai mic sau mai mare de oportunitate!
Poţi să înveţi tot ceea ce ai nevoie pentru a atinge orice scop pe care ţi-l propui!
Singurele limite reale pe care le poţi avea în ceea ce faci sunt cele induse de propriile tale îndoieli sau de teamă!
Nu contează de unde vii, important este încotro te îndrepţi!
loading...
Invidia
Nu stârniţi invidia celorlalţi
Invidia nu este o senzaţie agreabilă. Fiţi deci atenţi să nu le-o provocaţi inutil celorlalţi. Nu este vorba de ascunderea
permanentă a avantajelor pe care le avem, ceea ce ar fi aproape o ipocrizie, ci doar să nu le expunem mereu, cum a procedat Iosif cu fraţii săi, şi nici să fim prea bucuroşi când alţii nu au motive de bucurie.
Vom descoperi foarte repede cât de folositor este să nu provoci invidia celorlalţi. Conform rezultatelor unui studiu, când computerul îl anunţă pe un student – în prezenţa altor studenţi, confruntaţi cu o serie de probleme de matematică, fiecare aşezat în faţa unui computer – că i-a întrecut pe ceilalţi, studentul este mult mai reţinut în a-şi exprima bucuria atunci când colegii lui se află în aceeaşi sală, decât dacă ar fi singur în faţa ecranului. Să vă amintiţi de acest exemplu de înţelepciune precoce.
loading...
Recunoaşterea emoţiilor celorlalţi: efectele empatiei
Imaginaţi-vă că sunteţi la restaurant. Remarcaţi în meniu un fel care vă place în mod deosebit. Când doriţi să comandaţi, ospătarul vă răspunde pe un ton nepoliticos: ,,Nu mai avem!” Într-o altă zi, pregătindu-vă de concediu, doriţi să faceţi o rezervare la un hotel care v-a fost recomandat, dar vi se răspunde scurt ,,Nu mai avem locuril”, înainte de a vi se închide telefonul în nas.
Sunt şanse reale (doar dacă nu cumva aţi atins acea seninătate la care noi, din nefericire, nu am reuşit să ajungem) să
vă simţiţi uşor iritat. Şi nu neapărat pentru că aţi fost frustraţi de felul de mâncare preferat sau de un sejur agreabil, ci şi
pentru că interlocutorul a arătat o totală indiferenţă faţă de frustrarea pe care aţi resimţit-o dumneavoastră.
loading...
Acceptarea de sine necondiţionată
Mă voi accepta întotdeauna ca fiinţă imperfectă, care va face multe erori şi greşeli. Îmi voi alege, în special, scopurile şi obiectivele şi îmi voi aprecia şi evalua gândurile, emoţiile şi comportamentele ca fiind „bune” doar atunci când ele ajută şi ca şi ,,rele” doar atunci când îmi sabotează scopurile individuale şi sociale.
Nu mă voi mai evalua în mod global pe mine, persoana mea sau fiinţa mea. Dobândind acceptare de sine necondiţionată, voi încerca întotdeauna, indiferent dacă îndeplinesc sau nu corect lucrurile, indiferent dacă sunt sau nu aprobat de către ceilalţi, să realizez mai bine lucrurile şi să mă înţeleg bine cu oamenii – nu pentru a-mi dovedi valoarea pe care o am ca şi
persoană ci pentru a-mi spori eficienţa şi starea de bine.
loading...
