Invidia

Nu stârniţi invidia celorlalţi

Invidia nu este o senzaţie agreabilă. Fiţi deci atenţi să nu le-o provocaţi inutil celorlalţi. Nu este vorba de ascunderea
permanentă a avantajelor pe care le avem, ceea ce ar fi aproape o ipocrizie, ci doar să nu le expunem mereu, cum a procedat Iosif cu fraţii săi, şi nici să fim prea bucuroşi când alţii nu au motive  de bucurie.

Vom descoperi foarte repede cât de folositor este să nu provoci invidia celorlalţi. Conform rezultatelor unui studiu, când computerul îl anunţă pe un student – în prezenţa altor studenţi, confruntaţi cu o serie de probleme de matematică, fiecare aşezat în faţa unui computer – că i-a întrecut pe ceilalţi, studentul este mult mai reţinut în a-şi exprima bucuria atunci când colegii lui se află în aceeaşi sală, decât dacă ar fi singur în faţa ecranului. Să vă amintiţi de acest exemplu de înţelepciune precoce.

Exprimaţi-vă în mod pozitiv emoţia sau ascundeţi-o

Sfatul poate părea paradoxal: să exprimăm o emoţie atât de negativă cum e invidia? Să ni se pună apoi eticheta de invidios sau looser?

Nu, bineînţeles. Exprimaţi-vă emoţia într-un mod pozitiv, cu umor, dacă puteţi. Iată câteva exemple de fraze  pronunţate de oameni care ştiu să-şi controleze invidia:

,,Bravo, iată un vas – un apartament – o promovare – care va stârni invidia multora. A mea, de exemplu.”

,,Imi pare bine pentru tot ce ţi se întâmplă, era şi mai bine dacă mi se întâmpla mie!”

,,Nu o ţine tot aşa, în fiecare zi, altfel va fi greu să rămânem prieteni!”

,,Noroc că nu sunt un invidios, altfel m-ar fi durut! Au!”