Tot ce e nu putea fi altcumva
Interconectivitatea tuturor lucrurilor: budiştii o cunosc dintotdeauna, iar fizicienii o confirmă astăzi. Nimic din ceea ce se întâmplă nu este un eveniment izolat, ci doar pare a fi izolat. Cu cât judecăm şi catalogăm mai mult un lucru, cu atât îl izolăm mai mult. Unitatea vieţii ajunge fragmentată din cauza gândirii noastre. Şi totuşi, unitatea vieţii a făcut posibil acest eveniment. Este parte a reţelei de interconectivitate care e cosmosul.
Aceasta înseamnă că: tot ce e, nu putea fi altcumva.
loading...
Sunt in siguranta
loading...
Sunt impacata cu varsta mea
loading...
Procesul de învăţare nu se termină niciodată
Procesul de învăţare nu se termină niciodată. Nu voi avea niciodată un moment în care să spun „Din acest moment nu mai am nimic de învăţat!” Şi e bine că e aşa.
Cu cât învăţ mai mult, cu atât se deschid mai multe orizonturi. Cu cât învăţ mai mult, cu atât am mai multe de aplicat şi mai multe rezultate de obţinut. Cu cât învăţ şi aplic mai multe, cu atât viaţa mea capătă sens. Se conturează misiunea mea, aici, acum şi în viitor. Cu cât ştiu mai multe lucruri, cu atât creşte numărul celor pe care nu le ştiu, dar care aşteaptă să fie descoperite.
loading...
Focalizaţi-vă pe lucrurile din prezent
Focalizaţi-vă pe lucrurile din prezent; încercaţi să trăiţi pe cât se poate în prezent. Persoanele care se proiecteeză în mod constant în viitor şi gândesc catastrofic cu privire le ceea ce se va întâmpla, devin neliniştite.
Persoanele care se „agaţă” de trecut şi se deprecieză din cauză unor erori şi imperfecţiuni din trecut se deprimă mai tot timpui. Persoanele care se concentrează pe prezent de obicei nu se simt nici anxioase, nici deprimate.
loading...
Sensul suferintei
Nu trebuie să uităm niciodată că putem găsi un sens în viaţă chiar şi atunci când suntem confruntaţi cu o situaţie deznădăjduită, când avem de înfruntat o soartă pe care nu o mai putem schimba. Căci ceea ce contează atunci este să dăm
dovadă de acel unic potenţial uman la cotele sale cele mai înalte, care constă în a transforma o tragedie personală într-un
triumf, în a transforma o nenorocire într-o realizare omenească. Când nu mai putem schimba o situaţie – gândiţi-vă doar la o boală incurabilă, cum ar fi de pildă un cancer neoperabil – atunci suntem provocaţi să ne schimbăm pe noi înşine.
loading...
