Povestea vasului crapat

O femeie bătrâna din China avea doua vase mari, pe care le atârna de cele două capete ale unui băt, si le căra pe după gât. Un vas era crăpat, pe când celalalt era perfect si tot timpul aducea întreaga cantitate de apa.

La sfârsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasă, vasul crăpat ajungea doar pe jumătate. Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumătate de apă. Bineînteles, vasul bun era mândru de realizările sale. Dar bietului vas crăpat îi era atât de rusine cu imperfectiunea sa, si se simtea atât de rău ca nu putea face decât jumătate din munca pentru care fusese menit!

După 2 ani de asa zisă nereusită, cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lângă izvor: “Mă simt atât de rusinat, pentru ca această crăpătură face ca apa sa se scurgă pe tot drumul până acasă!”
Bătrâna a zâmbit, “Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insă pe cealaltă nu?” Asta pentru ca am stiut defectul tău si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii, si, in fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Dacă nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care improspătează casa.”

Morala

Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. Însa crăpăturile si defectele ne fac viata împreună atât de interesantă si ne răsplătesc atât de mult!

Trebuie sa luam fiecare persoană asa cum este si să căutăm ce este bun in ea. Deci nu uitati sa mirositi florile de pe partea voastră a drumului!