O jumătate de pătură
Adevărata judecată nu este întotdeauna rostită de gura unui judecător. Iată ce ne arată o veche poveste irlandeză.
Într-un bordei amărât trăia un om împreună cu nevasta, tatăl şi fiul, care era încă în leagăn. Bătrânul nu mai era bun de nimic. Era prea slab ca să mai muncească. Toată ziua mânca şi fuma, şezând în faţa uşii. Atunci omul a hotărât să-l alunge, să-l lase pe drumuri, cum se făcea demult, în vremuri vitrege, cu cei ce nu aduceau nici un folos. Nevasta a încercat să-l împiedice, dar degeaba.
loading...
Privirea tatalui
Un adolescent trăia împreună cu tatăl său, cei doi cultivând o relaţie cu totul şi cu totul deosebită. Părintele credea cu desăvârşire în strategia încurajării, sprijinindu-şi fiul ori de câte ori acesta trebuia să ajungă la liman. Tactica nu a dat greş niciodată.
Tânărul a fost cel mai scund elev al clasei atunci când a intrat la liceu. Cu toate acestea, tatăl continua să-i fie mereu alături, încercând să-l lămurească că, dacă nu ţine morţiş, nu este nevoie să intre în echipa de fotbal.
Băiatul însă adora fotbalul şi a decis să facă faţă acestei provocări sportive. Era dispus să-şi investească toată energia în cadrul antrenamentelor, aşteptând cu speranţă ziua când urma să fie trimis pe teren să joace. În ciuda faptului că pe tot parcursul anilor de liceu nu a pierdut nici un antrenament şi nici un meci de fotbal, el a aşteptat mereu răbdător pe banca de rezervă, fiind ovaţionat mereu de cuvintele încurajatoare ale părintelui prezent în tribune. După ce a devenit student, adolescentul a decis să-şi încerce norocul ca şi rezervă permanentă a echipei sale de fotbal.
loading...
