O jumătate de pătură

January 30th, 2012

O jumatate de paturaAdevărata judecată nu este întotdeauna rostită de gura unui judecător. Iată ce ne arată o veche poveste irlandeză.

Într-un bordei amărât trăia un om împreună cu nevasta, tatăl şi fiul, care era încă în leagăn. Bătrânul nu mai era bun de nimic. Era prea slab ca să mai muncească. Toată ziua mânca şi fuma, şezând în faţa uşii. Atunci omul a hotărât să-l alunge, să-l lase pe drumuri, cum se făcea demult, în vremuri vitrege, cu cei ce nu aduceau nici un folos. Nevasta a încercat să-l împiedice, dar degeaba.

– Dă-i barem o pătură, l-a rugat ea.

– Nu. Am să-i dau o jumătate de pătură. Îi ajunge.

Nevasta l-a rugat şi până la urma l-a înduplecat să-i dea toată pătură. În clipa în care bătrânul se pregătea să iasă din casa plângând, s-a auzit glasul pruncului din leagăn. Pruncul a grăit astfel către tatăl său:

– Nu! Nu-i da toată pătură! Dă-i doar jumătate.

– De ce? A întrebat tatăl uimit, apropiindu-se de leagăn.

– Fiindcă, a răspuns copilul, are să-mi trebuiască jumătatea cealaltă pentru tine, când am să te dau afară din casă.

Sursa: Cercul mincinoşilor: Povesti filozofice din toată lumea/CARRIERE, Jean-Claude. – Bucureşti: Humanitas, 1999, pp. 257-258; postata pe http://www.delaomlaom.ro/2011/10/o-jumatate-de-patura-poveste-irlandeza/

 

GD Star Rating
loading...

Comenteaza

Nume (obligatoriu)

Email (obligatoriu)

Website


This blog is kept spam free by WP-SpamFree.