Privirea tatalui

August 26th, 2010

Privirea tataluiUn adolescent trăia împreună cu tatăl său, cei doi cultivând o relaţie cu totul şi cu totul deosebită. Părintele credea cu desăvârşire în strategia încurajării, sprijinindu-şi fiul ori de câte ori acesta trebuia să ajungă la liman. Tactica nu a dat greş niciodată.

Tânărul a fost cel mai scund elev al clasei atunci când a intrat la liceu. Cu toate acestea, tatăl continua să-i fie mereu alături, încercând să-l lămurească că, dacă nu ţine morţiş, nu este nevoie să intre în echipa de fotbal.

Băiatul însă adora fotbalul şi a decis să facă faţă acestei provocări sportive. Era dispus să-şi investească toată energia în cadrul antrenamentelor, aşteptând cu speranţă ziua când urma să fie trimis pe teren să joace. În ciuda faptului că pe tot parcursul anilor de liceu nu a pierdut nici un antrenament şi nici un meci de fotbal, el a aşteptat mereu răbdător pe banca de rezervă, fiind ovaţionat mereu de cuvintele încurajatoare ale părintelui prezent în tribune. După ce a devenit student, adolescentul a decis să-şi încerce norocul ca şi rezervă permanentă a echipei sale de fotbal.

Toată lumea credea că această decizie va fi sortită eşecului, dar s-au înşelat. Arbitrul a acceptat să-l păstreze pe tânăr în echipă, nu doar pentru că îşi dădea toată silinţa în cadrul antrenamentelor, ci, mai ales, pentru că insufla colegilor sentimentul ambiţiei şi triumfului. Bucuria succesului obţinut l-a incitat atât de intens, încât a fugit imediat la telefon pentru a transmite această ştire tatălui său.

Părintele a impărtăşit reuşita feciorului său, acest încăpăţânat tânăr atlet care, în anii facultăţii, deşi nu a ratat nici un antrenament şi nici un meci al echipei sale, nu a fost niciodată trimis pe terenul de joc.

Înaintea antrenamentului unui important meci din finala campionatului de fotbal, antrenorul i-a înmânat tânărului o telegramă ce îi era destinată. După lecturarea textului, adolescentul a păstrat o prelungită tăcere. Cu inima zvâcnindu-i şi cu o voce mai mult decât întristată, băiatul îşi informă antrenorul: „Tata s-a stins azi dimineaţă. Îmi permiteţi să absentez azi de la antrenament?”

Antrenorul i-a strâns delicat umerii şi i-a spus: „Ia-ţi liber toată săptămâna, fiule. Uită şi de meciul de sâmbătă.”

Sâmbăta a sosit şi meciul nu se derula satisfăcător.

Cu puţin timp înaintea startului celei de-a doua reprize, când echipa adversă conducea cu un avantaj considerabil, un tânăr intră tacit în vestiarul echipei sale, îmbrăcă echipamentul şi fugi pe marginea peluzei. Antrenorul şi coechipierii săi au fost prea plăcut impresionaţi să-şi revadă atât de curând fidelul lor coleg.

“Domnule antrenor, vă rog, lăsaţi-mă să joc. Trebuie să intru azi pe teren,” spuse sfios timidul adolescent. Antrenorul s-a prefăcut că nu aude iniţial rugămintea adresată, dar, la insistenţele tânărului, acesta a cedat, simţind o oarecare compasiune faţă de el. „Bine”, acceptă antrenorul, „poţi juca.” Toată lumea a rămas foarte mirată de decizia antrenorului, dar scundul jucător necunoscut publicului s-a descurcat de minune pe gazon, echipa adversă nereuşind să-i taie avântul. Băiatul înregistră gol după gol, echilibrând în mod surprinzător scorul.

În ultimele secunde ale jocului, depăşind orice obstacol şi orice baraj, adolescentul a marcat golul triumfător al echipei sale, susţinătorii erupând în urale de bucurie şi coechipierii purtându-l cu mândrie pe umerii lor. Ovaţiile nu mai contenau, stadionul nemaiîntâlnind o asemenea euforie victorioasă.

După degajarea terenului de fotbal şi retragerea jucătorilor în vestiare şi la duşuri, antrenorul l-a observat pe tânăr retras în tăcerea unui colţ izolat. S-a îndreptat rapid spre el şi l-a lăudat: „Copile, nu pot să cred. Ai fost fantastic! Spune-mi, ce te-a impulsionat? Cum ai reuşit această performanţă?”

Cu ochii înlăcrimaţi, a aruncat o privire melancolică antrenorului, confesându-i-se: „Ei bine, ştiţi ca tata a părăsit această lume, dar nu ştiaţi că el era nevăzător.” Tânărul a înghiţit în sec şi, schiţând un zâmbet forţat continuă: „Tata era prezent la fiecare meci, dar astăzi a fost prima dată când, în Ceruri fiind, m-a putut vedea jucând, şi am vrut să-i arăt că pot să fiu aşa cum şi-a dorit şi m-a încurajat mereu!”

GD Star Rating
loading...
Privirea tatalui, 10.0 out of 10 based on 1 rating

Comenteaza

Nume (obligatoriu)

Email (obligatoriu)

Website


This blog is kept spam free by WP-SpamFree.