Tatăl lui Faimos ca Luna, sau Gospodărirea unui vis
Există o veche poveste tibetană, pe care o îndrăgesc, numită “Tatăl lui ‘Faimos ca Luna”. Un om foarte sărac, după ce a muncit din greu, a reuşit să adune un sac plin cu grâne. Era mândru de sine, iar când s-a întors acasă a legat sacul cu o funie de unul din căpriorii casei, pentru a-l feri de şobolani şi hoţi. L-a lăsat să atârne acolo şi, ca o măsură de siguranţă suplimentară, şi-a aşternut culcuşul dedesubt. Stând acolo, mintea începu să-i hoinărească: “De voi putea vinde aceste grâne in porţii mici, profitul va fi cel mai mare. Voi putea atunci să cumpăr mai multe grâne, iar apoi să fac acelaşi lucru şi voi ajunge cineva în comunitate. O mulţime de fete se vor ţine după mine. Mă voi căsători cu o femeie frumoasă şi nu după mult timp vom avea un copil… va fineapărat băiat… cum naiba îl vom numi? “Uitându-se prin cameră, privirile i-au căzut pe mica fereastră, prin care a văzut Luna răsărind.
loading...
