Legenda babei Dochia si a lui Martisor

Cu multi, multi, multi ani in urma, a fost o femeie batrana care se numea Dochia. Ea traia cu fiica sa vitrega pe care nu o avea la inima. Intr-o zi de iarna cumplita baba Dochia i-a dat fetei, o haina foarte murdara cerandu-i sa o spele la rau pana devine alba ca zapada. Tanara fata sa dus la rau si a spalat-o mult timp, dar pe cat o spala ea mai tare, pe atat devenea haina mai neagra! Si cum muncea ea de zor incercand sa spele haina, a aparut un barbat tanar si chipes care se numea Martisor si a intrebat-o de ce plange.

Fata i-a povestit lui Martisor ce i se intamplat. Atunci Martisor i-a spus ca poseda o putere magica si i-a oferit o floare colorata in rosu si alb si a indemnat-o sa mai spele inca o data vesmantul si apoi sa se intoarca acasa. Cand a ajuns fata acasa haina era alba ca si neaua. Batranei Dochia nu i-a venit sa isi creada ochilor. Nu ar fi crezut ca fiica sa vitrega va reusi sa-i indeplineasca porunca. Deodata a vazut floarea din parul fetei. “De unde o ai?” o intreba batrana, “este inca iarna”.

Batrana crezu ca primavara a revenit si pleca cu turma de oi pe munte. Pe drum vremea era frumoasa, asa ca a renuntat la cojoacele pe care le puta. La sfarsit a fost insa prinsa de burnita. Cand a ajuns in varf i s-a aratat Martisor: “Vezi cat de rau este sa stai in frig si umezeala” a grait el, “tu, cea care ai obligat fata cea buna sa spele iarna hainele la rau.” Apoi a disparut.

Batrana a ramas singura pe munte, a venit gerul, a inghetat si ea si oile au fost transformate in pietre. De atunci rosul si albul simbolizeaza lupta intre bine si rau, intre iarna si primavara.

Sursa: http://www.mamicamea.ro/povesti-educative/legenda-babei-dochia-si-martisor.html#ixzz2MHBhdsBS