Legenda babei Dochia si a lui Martisor

Cu multi, multi, multi ani in urma, a fost o femeie batrana care se numea Dochia. Ea traia cu fiica sa vitrega pe care nu o avea la inima. Intr-o zi de iarna cumplita baba Dochia i-a dat fetei, o haina foarte murdara cerandu-i sa o spele la rau pana devine alba ca zapada. Tanara fata sa dus la rau si a spalat-o mult timp, dar pe cat o spala ea mai tare, pe atat devenea haina mai neagra! Si cum muncea ea de zor incercand sa spele haina, a aparut un barbat tanar si chipes care se numea Martisor si a intrebat-o de ce plange. Citeste mai departe »

Întrebarea lui Nastratin

Într-o zi de iarnă, în Turcia, niște prieteni de-ai lui Nastratin Hogea, strânși în jurul unui foc, se tot plângeau de vremea rea.

Unul dintre ei, mai cuminte decât ceilalți, spunea:

– Stă în firea omului să se tot plângă. Iarna, oamenii se plâng de frig și vor să vină vara. Când vine vara, se plâng de arșiță și doresc sosirea iernii. Nu sunt niciodată mulțumiți.

Nastratin, care tăcuse până atunci, a rostit cu un oftat:

– Așa este. Dar cine s-a plâns vreodată de primăvară?

Sursa: Povestiri filozofice din lumea întreagă: “Cercul mincinoşilor” de Jean-Claude Carrière

Să ai o primăvară minunată!

Fa-ti timp s-asculti la toate, din toate sa inveti!
Fa-ti timp sa dai vietii adevaratul pret.
Fa-ti timp acum!!!
Sa stii: zadarnic ai sa plangi,
Comoara risipita a vietii n-o mai strangi
(Kipling)

Dumnezeu nu ne dă oamenii pe care îi vrem. El ne dă oamenii de care avem NEVOIE… ca să ne ajute, să ne rănească, să ne părăsească, să ne iubească şi să ne transforme în persoana care suntem destinaţi să fim.

Citeste mai departe »