Amabilitate

Amabilitatea este primul semn şi cel mai frecvent al omeniei. Ai întâlnit-o desigur. Este acea disponibilitate a omului de a fi de ajutor altuia fără să ceară ceva în schimb.
Eşti amabil atunci când indici cuiva în ce direcţie să meargă pentru a ajunge într-un anumit loc, când oferi locul unei persoane într-un mijloc de transport.
Eşti amabil ca şofer atunci când cedezi prioritatea celui care vine de pe o stadă fără prioritate. Toate aceste lucruri le faci gratuit.
Ai întâlnit, însă, şi oameni lipsiţi cu totul de amabilitate. Ei sunt de mai multe feluri. Unii simulează disponibilitatea pentru a te ajuta până când îţi cer ceva în schimb. Dacă nu le dai devin, dintr-o dată lipsiţi de amabilitate.
Alţii sunt din fire distanţi şi insensibili la nevoia celuilalt. Când întâlnesc astfel de oameni mi-aduc aminte de o povestioară:  Citeste mai departe »

ILUMINARE

Maestrul susţinea deopotrivă procesul de învăţare şi înţelepciunea. Când i s-a cerut să clarifice această chestiune, el a spus:

–          Invăţarea se obţine citind cărţi sau ascultând conferinţe.

–          Şi înţelepciunea? Citeste mai departe »

Ai trecut examenul?

PREFAŢĂ

Am fost surprins să descopăr faptul că aproximativ 80 % din gândurile noastre lăuntrice (dialoguri interioare) sunt de natură negativă. Nimeni nu a reuşit practic până acum să înţeleagă această tentativă de autosabotare, însă, în mod cert, reprezintă un aspect de care trebuie să fim conştienţi. Încearcă doar să-ţi imaginezi următorul lucru: dacă vei comunica cu prietenii tăi în aceeaşi manieră, vei rămâne aproape sigur fără ei! Citeste mai departe »

Diversitatea

Un avion zbura odată dinspre Africa de Sud către Europa. In avion călătorea o femeie de vârstă mijlocie, ce avea scaunul lângă cel al unui negru. Când a văzut lângă cine călătorea, femeia a chemat stewardesa şi s-a plâns de scaunul ei.
“Care este problema doamnă?” a întrebat stewardesa.
“Nu poţi să vezi? ” i-a răspuns femeia îmbufnată. “M-aţi aşezat lângă un kaffir. Eu nu pot şedea lângă această fiinţă dezgustătoare. Găsiţi-mi un alt scaun!”
“Vă rog să vă calmaţi doamnă” a răspuns stewardesa. “Avionul este plin azi, dar voi merge să verific să văd dacă sunt ceva scaune disponibile la clasa întâi.”
Femeia a aruncat o privire ţâfnoasă spre omul negru insultat de lângă ea.

Câteva minute mai târziu stewardesa se întoarse cu veşti bune, pe care i le spune femeii, care nu se putu stăpânii decât să se uite la oamenii din jur cu o grimasă satisfăcută şi mulţumită de sine:
“Doamnă, aşa cum mă aşteptam, la clasa a doua e plin, dar avem un scaun la clasa întâi.” Mai înainte ca femeia să poată răspunde stewardesa a continuat…
“Este extraordinar de a face această schimbare, dar totuşi, a trebuit să cer permisiune specială de la căpitan. Dar, date fiind circumstanţele, căpitanul a considerat că este scandalos ca cineva să fie forţat să stea lângă o persoană atât de nesuferită.”
După aceea, stewardesa se întoarse către omul negru şi îi spuse:
“Vă rog să vă luaţi lucrurile domnule, am aranjat deja scaunul acela şi e gata să vă primească…”

In acel moment, pasagerii din jur au rămas uimiţi şi au dat ovaţii puternice, în timp ce bărbatul negru a mers înainte pentru a lua loc la clasa întâi.

„Oamenii vor uita ceea ce aţi spus… oamenii vor uita ceea ce aţi făcut… dar nu vor uita niciodată cum i-ati făcut să se simtă.”
„Nu daţi niciodată atenţie la ceea ce spun criticii – niciodată nu s-a ridicat vreo statuie pentru vreunul din ei.”
“Cel mai sărac om din lume este acela care nu are nimic altceva decât aroganţă, îngâmfare şi bani.”

Sursa: Cartea cartilor de intelepciune, Iordache Bota

Solitudine

– Doresc să fiu alături de Dumnezeu, în rugăciune.
– Ceea ce doreşti tu este o absurditate.
– De ce?
– Deoarece oriunde eşti tu, Dumnezeu nu este. Oriunde este Dumnezeu, tu nu
eşti prezent. Deci, cum ai putea fi alături de Dumnezeu?

Mai târziu, Maestrul a adăugat:
– Caută solitudinea. Când eşti cu altcineva, nu eşti singur. Nici măcar când eşti
„cu Dumnezeu” nu eşti singur. Singura cale de a fi într-adevăr cu Dumnezeu este atunci când eşti complet singur. Abia atunci, dacă ai noroc, Dumnezeu va fi, iar tu vei dispărea.

Sursa: Intelepciune la minut, autor: Anthony de Mello

Cine şi unde eşti astăzi sunt rezultate ale atitudinii tale

Nu e nimic sub controlul tău când te naşti: nu îţi alegi pă­rinţii biologici, când şi unde te naşti sau vreo altă circum­stanţă. Dar, pe măsură ce înaintezi în viaţă, începi să iei decizii şi devii responsabil pentru ceea ce ţi se întâmplă. In adoles­cenţă, numărul deciziilor pe care le iei creşte, iar până spre sfârşitul celei de-a doua decade a vieţii, alegerile devin numai ale tale, fie că îţi place să recunoşti sau nu. Dacă în acest moment ai peste 21 de ani, eşti complet responsabil pentru alegerile tale – şi pentru atitudinea ta.

Citeste mai departe »