Trezirea
La un moment dat în viaţă — uneori în tinereţe, alteori mai târziu — fiecare dintre noi trebuie să deschidă ochii asupra propriei mortalităţi. Există o mulţime de factori declanşatori: o privire în oglindă asupra obrajilor căzuţi, a părului grizonant, a umerilor căzuţi; şirul zilelor de naştere, mai ales cele care rotunjesc un deceniu — la cincizeci, şaizeci sau şaptezeci de ani; întâlnirea cu un prieten pe care nu l-ai văzut de mult timp şi şocul de a descoperi cât de mult a îmbătrânit; fotografiile vechi ale celor care au murit demult şi care au făcut parte din copilăria ta; întâlnirile din vise cu moartea.
Ce simţi când treci prin astfel de experienţe? Ce faci cu ele? Te arunci în activităţi frenetice pentru a scăpa de anxietate şi a evita subiectul? Încerci să îndepărtezi ridurile cu ajutorul chirurgiei plastice şi îţi vopseşti părul? Decizi că ai treizeci şi nouă de ani pentru mai mulţi ani la rând? Iţi distragi atenţia lucrând mai mult şi revenind la rutina zilnică? Uiţi de toate aceste experienţe? Iţi ignori visele?
loading...
Pescarul mulțumit
Industriaşul a descoperit cu oroare că lângă şalupa lui luxoasă se afla un pescar, fumându-şi pipa.
– De ce nu eşti în larg, să pescuieşti? l-a întrebat el.
– Pentru că am prins suficient peşte pentru astăzi.
– De ce nu prinzi mai mult?
– De ce aş face-o?
– Ca să câştigi mai mulţi bani. În acest fel, îţi vei putea cumpăra un motor pentru barca ta, vei putea merge mai departe şi vei prinde astfel mai mult peşte. Vei obţine astfel şi mai mulţi bani, cu care îţi vei putea cumpăra o plasă de pescuit, cu care vei obţine şi mai mulţi bani. În curând, vei putea să-ţi permiţi o a doua barcă… ba chiar o întreagă flotilă. Şi astfel, ai putea ajunge la fel de bogat ca şi mine.
loading...
Păcatul ignoranţei
Guru-ul medita în peştera sa din Himalaya. Când a deschis ochii, a văzut cu uimire că avea un vizitator: abatele unei mănăstiri cunoscute.
– Ce cauţi? l-a întrebat guru-ul.
Abatele i-a relatat trista sa poveste. A fost o vreme când mănăstirea lui era faimoasă în tot Occidentul. Chiliile ei erau pline de tineri aspiranţi şi biserica răsuna de imnurile călugărilor. Asupra mănăstirii s-au abătut însă vremuri grele. Oamenii nu mai simţeau nevoia să-şi hrănească spiritul, tinerii aspiranţi erau din ce în ce mai puţini, iar biserica devenise tăcută. Nu mai rămăseseră decât câţiva călugări, care îşi făceau datoria cu inimile grele.
loading...
Nu te schimba
Am fost un nevrotic ani de zile. Anxios, depresiv, egoist. Toată lumea îmi spunea să mă schimb.
Deşi îi detestam, eram de acord cu ei. Doream să mă schimb, dar nu reuşeam, oricât de mult încercam.
Cel mai mult mă rănea faptul că cel mai bun prieten al meu mă sfătuia acelaşi lucru: să mă schimb. De aceea, mă simţeam neputincios.
Într-o zi, mi-a spus:
loading...
O să treacă
Un discipol s-a dus la maestrul său şi i s-a plâns:
– Meditaţia mea este oribilă! Ori sunt împrăştiat, ori mă dor picioarele, ori îmi este somn! Este de-a dreptul groaznic!
– O să treacă, a răspuns maestrul liniştit.
O săptămână mai târziu, discipolul s-a dus din nou la maestru şi i-a spus, fericit:
– Meditaţia mea este minunată! Sunt atât de lucid, de plin de pace, atât de viu! Este pur şi simplu minunat!
loading...
Eliberează-te
Se povesteşte faptul că în India există o modalitate deosebit de inteligentă de capturare a maimuțelor.
După cum spune legenda, vânătorii perforează o gaură într-o nucă de cocos, un orificiu suficient de mare strict cât maimuța să reuşească introducerea mâinii sale. Urmează apoi alte două găuri mai mici, în partea opusă celei iniţiale, prin care se trece un şnur, cu ajutorul căruia se fixează nuca de cocos la baza unui copac. În fine, se ascunde în interiorul fructului o banană. Ulterior, maimuţa ademenită, coboară din arbust, introduce mâna şi încearcă capturarea hranei râvnite. Dimensiunea găurii este suficient de mare încât palma deschisă să poată intra, însă pumnul ba.
loading...
