Mai aveţi vreo aşteptare de la viaţă?

Joe Sawyer, prietenul meu, mi-a spus o poveste drăguţă despre un băiat care s-a dus într-o zi la pescuit. Un bătrân pescar din apropiere a constatat că băiatul se bucura de un succes lăudabil în mica sa întreprindere, însă l-a surprins mai degrabă ceea ce facea cu peştii, şi nu neapărat că prindea mulţi.

Băiatul îl ridica pe fiecare până îl ajungea cu mâna şi-l măsura. Dacă peştele era mai mare decât mâna lui, îl arunca înapoi în apă.

In cele din urmă, bătrânul, nemaiputând de curiozitate, s-a apropiat de băiat şi l-a întrebat: „Fiule, de ce păstrezi doar peştii mici şi pe cei mari îi arunci înapoi în apă?” Băiatul a răspuns: „Păi, cu cei mari n-am ce face, pentru că tigaia mea are doar 25 de centimetri în diametru!”

Mă tem că există foarte mulţi oameni care lasă multe şanse să le scape, fiind limitaţi de o tigaie cu diametrul de 25 de entimetri. Nu gândesc în stil mare şi nu au aşteptări mari.
In loc să-şi lărgească orizonturile prin cultivarea unor aşteptări mai înalte, ei îşi risipesc potenţialul prin limitarea propriilor speranţe. Pare-se că tot mai mulţi oameni nu-şi dau deloc seama că realizările lor viitoare ţin de expectanţele pe care le au.

E imposibil să avem succes, dacă nu sperăm la el!

Sursa: „Meditaţi! Teme de gândire pentru lideri”, autor John Maxwell