Jumătate de adevăr

Se povestește următorul incident despre Profetul Mahomed. Profetul și unul dintre însoțitorii săi veniseră într-un oraș să predice. Curând, un adept al învățăturilor lui ajunse la el și îi spuse: ”

–          Stăpâne, nu e decât prostie în acest oraș. Locuitorii sunt atât de încăpățânați! Nimeni nu vrea să învețe nimic. Nu vei preface nici una dintre aceste inimi împietrite.

Profetul răspunse binevoitor:

–          Ai dreptate.

Curând după aceea, un alt membru al comunității se apropie de profet. Strălucind de bucurie, îi zise:

–          Stăpâne, te afli într-un oraș norocos. Oamenii tânjesc după adevărata învățătură și își deschid inimile cuvântului tău.

Mohamed zâmbi cu bunătate și spuse iarăși:

–          Ai dreptate.

–          O, stăpâne, rosti însoțitorul lui Mahomed. I-ai spus primului bărbat că are dreptate, iar celui care susținea contrariul i-ai spus la fel. Păi negrul nu poate fi alb.

Mahomed îi răspunde:

–          Fiecare vede lumea așa cum se așteaptă ca ea să fie. De ce să îi contrazic pe cei doi? Unul vede răul, celălalt binele. Ai spune că unul dintre ei vede fals; dar nu sunt oamenii de aici și de pretutindeni deopotrivă buni și răi în același timp? Nici unul dintre cei doi oameni nu a spus ceva greșit, doar ceva incomplet.

Sursa: Cartea „Poveşti orientale ca instrumente de psihoterapie”, autor Nossrat Peseschkian