Provocările
Buddha a spus: „De fiecare dată când nu resimţi suferinţa la un rău care ţi se face, tot atât de mult rău moare în lume.”
Lângă Tokyo trăia un vestit războinic Samurai, care a decis să-i îndrume pe cei tineri în budismul Zen. Se spune că în ciuda vârstei înaintate, el putea înfrânge orice adversar.
Într-o după-amiază, un luptător – cunoscut pentru lipsa lui de scrupule – a ajuns în localitatea unde trăia bătrânul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la luptă, aştepta până când adversarul făcea prima mişcare şi apoi contraataca cu viteză. Tânărul luptător nu pierduse încă nici o luptă. Auzind de reputaţia Samuraiului, a decis să-l învingă pentru a-şi mări faima. Toţi studenţii erau împotriva luptei, dar bătrânul Samurai a acceptat provocarea.
S-au adunat toţi în piaţa din centrul oraşului, iar tânărul a început să-l insulte pe Samurai. A aruncat câteva pietre în direcţia lui, l-a scuipat în faţă, i-a aruncat toate insultele ce există sub soare, i-a insultat până şi pe strămoşii săi. Timp de câteva ore, a făcut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar bătrânul rămânea impasibil.
La sfârşitul după-amiezii, simţindu-se obosit şi umilit, războinicul a abandonat şi a plecat.
Decepţionaţi de faptul că maestrul primise atât de multe insulte şi provocări, studenţii l-au întrebat:
– Cum ai putut răbda atât de multă umilinţă? De ce nu ţi-ai folosit spada, chiar dacă ştiai că ai fi pierdut, în loc să-ţi expui laşitatea în faţa tuturor?
– Dacă cineva vine la tine cu un dar şi tu nu îl primeşti, cui aparţine darul? întreba Samuraiul.
– Celui care ţi l-a oferit, replica unul dintre discipoli.
– Ei bine la fel stau lucrurile şi cu orice ură, mânie, insultă sau invidie, spuse Maestrul. Când nu sunt acceptate, continuă să aparţină celui care le-a purtat.
loading...
Comenteaza