Gestionarea doliului – O poveste pentru copii mici

Sunt sigur că ați auzit povestea fetiței cu Bucle de Aur și a celor trei ursuleți, dar ați auzit de Povestea bunicului urs și a celor patru ursuleți?

Povestea începe trist, dar se termină cu un eveniment fericit. Poate că am putea-o numi „Cum a devenit ursulețul din trist, vesel”.

Ursulețul trăise toată viața lui împreună cu fratele mai mare, cu mama Urs, tata Urs și bunicul Urs în pădure. Partea tristă a poveștii se petrece chiar la început. Într-o zi, mama Urs i-a spus ursulețului:

– Bunicul Urs a plecat să locuiască cu Dumnezeu în raiul urșilor.

Fratele mai mare nu a fost așa de prevenitor. El i-a spus ursulețului pe un ton sec:

– Bunicul a murit.

Ursulețul a fugit în dormitor, plângând. Mama sa a venit după el și l-a luat în brațe. Ochii mamei Urs erau umezi și roșii. Ursulețul știa că și ea plânsese.

– Nu vreau să fie mort, a zis ursulețul.

– Știu, a zis mama Urs pe un ton calm. Niciunul din noi nu vrea să fie mort, dar, când urșii îmbătrânesc, ei mor. Nu e un lucru pe care să-l putem schimba. Cum bine știi, a continuat ea, bunicul Urs fusese bolnav și suferea de la o vreme. Acum nu va mai suferi.

Când mama Urs a plecat, fratele mai mare a intrat și a spus:

– Numai prostuții plâng.

Ursulețul a văzut că ochii fratelui său erau și ei umezi și roșii, așa că nu s-a putut supăra prea tare pe el. De fapt, el nu prea știa ce simte – se simțea oarecum vlăguit și supărat, ușor trist și șocat, toate la un loc. Pentru că mama Urs îi spusese că era în regulă să plângă, ursulețul s-a întins pe pat, și-a îngropat fața în pernă și a plâns mult.

La înmormântare a fost ciudat. Erau acolo unchi și mătuși și verișori și prieteni, mulți urși cu lacrimi în ochi. Văzându-i, ursuleţul a știut că nu trebuia să fie întotdeauna puternic și curajos, cum spunea fratele mai mare.

– Mulți urși l-au iubit pe bunicul, i-a explicat mama Urs în timp ce se uita la mulțime.

El nu voia să se gândească la bunicul Urs ca fiind într-o cutie de lemn, deși toți membrii familiei Urs trecuseră pe acolo, îl văzuseră, îl atinseseră și își luaseră adio. Nu voia să creadă, în timp ce cutia se rostogolea prin niște uși mici, că nu avea să-l mai vadă niciodată.

În următoarele câteva zile, sau poate au fost câteva săptămâni, ursulețul a continuat să se simtă trist. N-avea chef de mai nimic, nu-i era foame și nu era interesat să se joace cu prietenii lui ursuleți ca de obicei.

Într-o seara mama Urs s-a așezat pe marginea patului lui și l-a întrebat:

– Când te gândești la bunicul Urs, ce îți vine în minte?

Ursulețul a răspuns:

– Faptul că e mort și eu sunt trist fără el.

– Atunci închide ochii pentru o clipă, a spus mama Urs, și gândește-te la momentele plăcute trăite împreună cu el pe când era în viață. Când ai fost cel mai fericit?

Cu ochii închiși, Ursulețul a răspuns:

– Cel mai mult îmi plăcea să stau în poala lui și să-mi spună povești amuzante. Îmi plăcea când mă ajuta să fac felicitări pentru tine, de ziua ta și de Ziua Mamei. Întotdeauna aprecia ce făceam și îmi spunea cât de mult mă iubește.

– Atunci, a spus mama Urs, când te vei gândi la el pe viitor, ar putea fi de ajutor să închizi ochii și să-ți amintești momentele speciale petrecute împreună cu el.

Asta a și făcut. Și acesta a fost modul în care ursulețul a trecut de la tristețe la bucuria amintirilor fericite cu bunicul Urs.

*****

Ideea că modul în care gândim determină, în mare măsură, modurile în care simţim şi ne comportăm, e una care a fost propusă încă de filosofii greci şi a influenţat un curent major al psihoterapiei, încă din operele incipiente de psihologie cognitivă ale lui Beck (1967,1973, 1976) şi Ellis (1987). Acest lucru ne-a permis să înţelegem că important nu este atât evenimentul care se petrece în viaţa copilului, cât modul în care copilul trăieşte evenimentul – iar acest lucru tinde să fie determinat de atitudinea, ideile şi gândurile copilului.

Prezenta poveste se concentrează pe dezvoltarea de gânduri funcţionale care ajută la gestionarea procesului doliului. Ea ne arată modul în care gândurile ne determină emoţiile şi despre cum e posibil să restructurăm acele gânduri într-o direcţie pozitivă prin găsirea şi activarea abordărilor care-i sporesc copilului încrederea.

 (Sursa: „101 povesti vindecătoare pentru copii şi adolescenţi”, autor George W. Burns)