Cadoul visat

Venea Crăciunul. Ea nu mai avea decât 10 lei. Ce cadou putea să-i cumpere soţului cu aşa de puţini bani?

În fiecare an pusese deoparte ceva pentru Crăciun. Anul ăsta… cheltuieli multe.

Se uită în oglindă şi-i veni o idee. Auzise că există o firmă care cumpără păr natural. Ea avea destul. Era mândră cu părul ei lung şi ondulat. Se tunse îşi vându părul şi-i cumpără soţului o curea de piele pentru ceas. El îşi dorea mult lucrul ăsta. Vechea curea se uzase şi ajunsese aproape de nepurtat.

Seara, momentul surpriză. Soţul când o văzu cu părul scurt se întunecă la faţă. Ea crezu că nu-i place cum îi stă. Înţelese însă că altul era motivul întristării. El îi cumpărase ca dar de Crăciun o agrafă de păr din argint, pe care şi-o dorea de mult. Ea îl consolă însă cu gândul că va purta agrafa când îi va creşte părul.

Îi veni rândul şi ei să-i arate cadoul. Când văzu cureaua de ceas, el zâmbi, o luă de umeri şi-i spuse:

– Va trebui să păstrăm darurile pentru mai târziu. Sunt prea frumoase ca să le putem folosi acum.

Apoi îi povesti că îşi vânduse ceasul pentru a-i putea face un cadou: cadoul visat.

 Sursa: http://www.romania-actualitati.ro/o_vorba_buna_3-6079