Povestea generozităţii
A fost odată o femeie înţeleaptă ce pribegea printre munţi.
Într-o bună zi, ospătându-se din apa cristalină şi răcoroasă a unui lac, observă pe maluri o piatră nestemată, de o neprieţuită valoare. O ridică, o admiră, o şterse şi o aşeză cu grijă în traista ei. Apoi îşi văzu de drum.
A doua zi întâlni un alt călător. Acesta era înfometat şi femeia îşi deschise desaga pentru a-i oferi o felie de pâine. În acel moment, pribeagul observă strălucirea pietrei preţioase şi, renunţând la mâncare, rugă să i se dea nestemata.
loading...
Povestea veveriţei şi a lupului
(fabulă rusească)
A fost odată un lup ce îşi făcea somnul leneş la umbra unui copac. Pe ramurile acestuia, plină de energie şi veselie, zbenguia fericită o veveriţă. La un moment dat, nefiind atentă la sărituri, căzu exact pe cel de dedesubt. Încruntat şi plin de furie, lupul înşfăcă veveriţa şi vru să sa înfrupte din ea.
“Dă-mi drumul!” – îl rugă spăşită rozătoarea de alune.
loading...
Secretul fericirii şi mulţumirii de sine
Au fost odată doi învăţăcei care, fiind intens preocupaţi de o importantă problemă existenţială, au îndrăznit să apeleze la maestrul lor (zen).
„Domnia ta”, au vorbit tinerii în cor, „ce faci pentru ca să fii mereu fericit şi mulţumit de tine? Şi noi ne dorim, din tot sufletul, să trăim împlinirea acestui sentiment omniprezent în cazul tău.”
loading...
De ce ne transformăm în ceea ce gândim despre noi înşine?
(fragment tradus din “The Strangest Secret”, by Earl Nightingale – orator şi autor motivaţional, părintele dezvoltării personale)
George Bernard Shaw spunea: “Oamenii acuză mereu circumstanţele vieţii pentru a găsi explicaţii de ce sunt ceea ce sunt. Acest gen de oameni fac parte din categoria celor care, oriunde s-ar afla în lume, caută circumstanţele favorabile lor sau, dacă nu le identifică, le creează ei înşişi.”
loading...
Povestea iazului cu lapte
A fost odată, cu multă vreme în urmă, un rege care a ordonat supuşilor săi să sape un iaz.
După ce groapa a fost terminată, demnitarul a făcut public un anunţ, prin care solicita ca un membru al fiecărei familii ce sălăşluia pe pământul său, să aducă în timpul nopţii o cană cu lapte, pe care să o verse în iaz. Astfel, după cum îşi propusese nobilul stăpân, până la răsăritul soarelui, groapa va fi umplută plină vârf cu savuroasa licoare.
După ce oamenii au luat la cunoştinţă ordinul regelui, şi-au îndreptat paşii către gospodăriile lor.
loading...
Sa fim cu mintea si inima acolo unde suntem cu corpul
Zenul este practica experientei directe, adica a acelei clipe minore cand mintea nu iti este ocupata cu altceva.
loading...
