De ce ne transformăm în ceea ce gândim despre noi înşine?

(fragment tradus din “The Strangest Secret”, by Earl Nightingale – orator şi autor motivaţional, părintele dezvoltării personale)

George Bernard Shaw spunea: “Oamenii acuză mereu circumstanţele vieţii pentru a găsi explicaţii de ce sunt ceea ce sunt. Acest gen de oameni fac parte din categoria celor care, oriunde s-ar afla în lume, caută circumstanţele favorabile lor sau, dacă nu le identifică, le creează ei înşişi.”

Ei bine, mi se pare un iluzoriu chiar drăguţ, nu? Şi, mai mult: orice individ care a descoperit această stratagemă (chiar dacă doar pentru un moment anume), a avut impresia că el este primul ce a identificat acest lucru. Noi devenim exact ceea ce credem ca suntem de fapt. În mod contrar, un om care nu îşi are obiectivele bine stabilite, respectiv ale cărui gânduri sunt inundate de ceaţa confuziei, neliniştii şi anxietăţii, va avea o viaţă plină de frustrări, teamă, anxietate şi îngrijorare. Şi, dimpotrivă, cel care nu se gândeşte la nimic, va deveni un… nimic.

Care este mecanismul acestui proces? De ce ne transformăm în ceea ce gândim despre noi înşine? Ei bine, vă voi împărtăşi acest mecanism, apelând la cunoştinţele ce le deţinem până în prezent. Pentru a demara această incursiune, vă voi relata o poveste asemănătoare caracteristicilor minţii umane.

Să ne imaginăm un fermier, ca are în posesie un pământ generos şi fertil. Solul oferă agricultorului posibilitatea să cultive ceea ce doreşte el. Pământul rămâne indiferent la alegerea făcută. Decizia se află exclusiv în mâna gospodarului. Astfel, să presupunem că fermierul deţine doi saci: unul cu boabe de porumb , altul cu seminţe de mătrăgună – otravă letală. El sapă două gropiţe în pământ: în una plantează boabele de porumb, în cealaltă aruncă seminţele de mătrăgună. Le acoperă cu pământ, le udă şi are grijă de ele. Ce se va întâmpla? În mod invariabil, pământul va rodi cele însămânţate. După cum scrie în Biblie… “culegi ceea ce ai semănat”.

Nu uitaţi că pământul va rămâne impasibil şi va răsplăti cu aceeaşi abundenţă atât recolta de mătrăgună, cât şi cea de porumb. Atât otrava, cât şi cereala se vor bucura în mod similar de generozitatea solului.

Mentalul uman, deşi este cu mult mai fertil, enigmatic şi extraordinar decât pământul, funcţionează în aceeaşi manieră. Nu-i pasă ceea ce sădim: succesul sau… eşecul. Un obiectiv bine conturat şi viabil ori… confuzie, eroare, teamă, anxietate etc.

Vom recolta mereu exact ceea ce am semănat.

Mintea omului este ultimul şi cel mai întins continent neexplorat. În spatele viselor noastre îndrăzneţe, se ascund cele mai valoroase comori. Gândurile noastre ne vor oferi întotdeauna ceea ce sădim…