Nu judeca o carte după coperta ei!
O doamnă înveştmântată într-o decolorată rochie cu crinolină şi soţul ei, purtând un costum ros confecţionat din pânză ieftină, au coborât la Boston din tren, îndreptându-se timid, fără a avea o programare anticipată, către reşedinţa preşedintelui Universităţii Harvard. La văzul acestora, secretara se întrebă, în sinea ei, ce treabă ar avea asemenea înapoiaţi provinciali la Harvard şi, cu deosebire, ce ar căuta ei în Cambridge.
“Am dori să-l vedem pe preşedinte,” spuse molcom bărbatul.
„Este ocupat toată ziua,” a ripostat vehement secretara.
„Vom aştepta,” replică acesta.
loading...
Paulo Coelho: Ce este fericirea?
E o întrebare care nu m-a mai zgândărit de mult timp, mai ales că habar n-am care-i răspunsul. Şi nu sunt singurul.
În toţi aceşti ani am trăit lângă o grămadă de oameni diferiţi: bogaţi, dar şi săraci, puternici, dar şi oarecare. În ochii tuturor celor cu care mi-am încrucişat drumul – inclusiv războinici şi înţelepţi, oameni care nu ar fi avut motive să se plângă – am zărit mereu ceva lipsă.
Unii oameni par fericiţi: probabil pentru că nici nu se gândesc la asta. Alţii fac planuri: „Voi avea un soţ, un cămin, doi copii şi o casă la ţară“. Cât timp gândurile îi ţin ocupaţi, sunt precum taurii în căutarea toreadorului: nu gândesc, doar continuă să se mişte.
loading...
Privirea tatalui
Un adolescent trăia împreună cu tatăl său, cei doi cultivând o relaţie cu totul şi cu totul deosebită. Părintele credea cu desăvârşire în strategia încurajării, sprijinindu-şi fiul ori de câte ori acesta trebuia să ajungă la liman. Tactica nu a dat greş niciodată.
Tânărul a fost cel mai scund elev al clasei atunci când a intrat la liceu. Cu toate acestea, tatăl continua să-i fie mereu alături, încercând să-l lămurească că, dacă nu ţine morţiş, nu este nevoie să intre în echipa de fotbal.
Băiatul însă adora fotbalul şi a decis să facă faţă acestei provocări sportive. Era dispus să-şi investească toată energia în cadrul antrenamentelor, aşteptând cu speranţă ziua când urma să fie trimis pe teren să joace. În ciuda faptului că pe tot parcursul anilor de liceu nu a pierdut nici un antrenament şi nici un meci de fotbal, el a aşteptat mereu răbdător pe banca de rezervă, fiind ovaţionat mereu de cuvintele încurajatoare ale părintelui prezent în tribune. După ce a devenit student, adolescentul a decis să-şi încerce norocul ca şi rezervă permanentă a echipei sale de fotbal.
loading...
Viata este Acum si Aici
“Timpul este intotdeauna nesigur. Iar acest fapt reprezinta o problema pentru minte: mintea are nevoie de siguranta, iar timpul nu ii ofera niciodata siguranta. Prin urmare, atunci cind mintea gaseste, din intimplare, un mic loc in care siguranta este prezenta, se simte linistita; ea este inconjurata de un zid al iluziei. Ea are tendinta de a uita natura reala a existentei si a vietii, incercind sa traiasca intr-o lume de vis ce are aparenta realitatii. Iar mintea se simte bine, deoarece ea se teme de in permanenta de schimbare, caci nu stie ce ii va aduce aceasta. Un lucru este sigur: schimbarea va rasturna lumea voastra iluzorie, asteptarile si visele voastre. Mintea este ca un copil, care se joaca pe malul marii facind castele de nisip. Timp de o clipa, constructia palatului pare a fi incheiata; insa el este facut din nisip. In orice clipa, o mica adiere, si va fi transformat in neant. Noi incepem insa sa traim in acel palat de vis. Incepem sa vietuim acolo, crezind ca am ajuns la ceva permanent. Insa timpul perturba intotdeauna mintea. Acest fapt pare dur, insa in realitate existenta se dovedeste a fi plina de compasiune. Ea ramine in permanenta cu voi; ea nu va ingaduie sa transformati aparentele in realitate. Ea nu va da nici o sansa sa luati mastile drept chipul vostru real, chipul vostru originar.
loading...
Vorbeşte-ne despre Muncă
– extras din PROFETUL, de KAHLIL GIBRAN –
Atunci un lucrător spuse: „Vorbeşte ne despre Muncă.” Şi el răspunse zicând:
„Munciţi spre a vă ţine pasul cu ritmul pământului şi cu sufletul său,
Fiindcă a trândăvi înseamnă să rămâneţi străini anotimpurilor, să ieşiţi din alaiul vieţii care înaintează majestuos şi în nobilă supunere spre infinit.
Când munciţi deveniţi un fluier, prin care murmurul orelor se schimbă în cântece,
Care dintre voi ar dori să fie o trestie mută şi liniştită, atunci când totul cântă la unison?
Totdeauna vi s a spus că munca este un blestem şi truda o nenorocire,
loading...
Cînd creierul unuia recepţionează stresul altuia!
Mai mulţi oameni de ştiinţă au studiat un fenomen psihic interesant: „antrenarea”. Termenul preluat din fizică descrie o stare de sincronizare a undelor cerebrale ale unor persoane diferite; ea apare în momentul în care una transmite o intenţie concentrată către cealaltă. Cînd creierele celor două persoane intră în stare de antrenare, „creierul receptorului reacţionează ca şi cum ar vedea aceeaşi imagine, în aceeaşi clipă cu emiţătorul”, cum spune Lynne McTaggart în cartea sa, „Experimentul Intenţie”. Unul dintre experimentele privind existenţa „fenomenului de antrenare mentală” demonstrează puterea intenţiei „de a face rău”, ale căror consecinţe nu sînt pur psihologice, ci şi fizice! Şi vorbim astăzi despre „fenomenul de antrenare” pentru a ne conştientiza, a ne responsabiliza şi a ne veghea cu mai mare îndemînare „intenţiile”, capabile să genereze efecte fizice asupra lumii vii, dar şi a lumii nevii din jurul nostru.
loading...
