Am dat recent de o pilda povestita de parintele Arsenie Papacioc. El o foloseste pentru a arata cum trebuie sa ne rugam, in termeni de permanenta (Fii tu rugaciune!), in ciuda obligatiilor ce le avem precum munca la serviciu, acasa etc.
Eu va propun sa meditati si la o alta nuanta a ei, si anume referitoare la daca stim (si cum facem) sa tinem un echilibru sanatos intre grijile ce le avem pentru a face “tot ceea ce trebuie”, material vorbind, bine si la timp (constiinciozitate si perfectionism) si prezenta in iubire, dincolo de lucrurile marunte, de greseli si focusare pe erori si neajunsuri.
Iata pilda, as fi curioasa cu cine (Nicu / Ioana) va identificati din ea..
S-a insurat un baiat cu o fata, Nicu cu Ioana. Si dupa nunta Ioana a trecut la bucatarie si Nicu s-a dus la lucru. Si fata a afumat mancarea. „Aoleu! Ce-o sa zica Nicu?” Se perpelea, saraca! „O sa ma certe: «Nici atata n-ai invatat?»” Ea, constiincioasa mititica. Si a venit Nicu: „Draga Nicule, iarta-ma, am afumat mancarea!” „Lasa, draga, nu ma intereseaza! Dar de ce nu te-ai gandit la mine toata ziua? Asta ma interesa pe mine!“
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC – Cuvântul Ortodox
TRĂIA ODATĂ un om înţelept. Intr-o seară acesta şi-a chemat fiul la el şi i-a zis: “Fiule! Acuma că ai crescut mare şi ai împlinit deja 16 ani, consider că a sosit deja timpul să-ţi câştigi existenţa singur. Aşa că te rog ca de mâine dimineaţă să-ţi cauţi de lucru şi să- mi arăţi în fiecare seară banii câştigaţi prin muncă cinstită.”
TRAIA ODATĂ un cântăreţ de operă ce se numea Luciano Pavarotti. Cântăreţul spunea că tatăl său, de meserie brutar, l-a obligat să muncească foarte mult.
