O reţea de autostrăzi
Ceea ce facem şi gândim zi de zi produce schimbări fizice în creierul nostru. Aceasta proprietate se numeşte ştiinţific neuroplasticitate. Cu alte cuvinte, orice învăţăm şi repetăm suficient de mult – fie o abilitate, un comportament, chiar şi o atitudine – generează în creier schimbări de lungă durată.
Să luăm un exemplu simplu – condusul maşinii. Toţi şoferii cu experienţă îşi amintesc cât de greu a fost la început – câte lucruri trebuie să faci în acelaşi timp – apeşi pe ambreiaj când schimbi viteza, te asiguri privind în oglinda laterală când schimbi banda şi nu trebuie să uiţi să semnalizezi. Pentru creierul începătorului toate acestea sunt copleşitoare. Practicând însă zi de zi în creier se creează „drumuri“, care apoi se „lărgesc“ devenind „autostrăzi“. Aşa se instalează obişnuinţa.
loading...
Cînd creierul unuia recepţionează stresul altuia!
Mai mulţi oameni de ştiinţă au studiat un fenomen psihic interesant: „antrenarea”. Termenul preluat din fizică descrie o stare de sincronizare a undelor cerebrale ale unor persoane diferite; ea apare în momentul în care una transmite o intenţie concentrată către cealaltă. Cînd creierele celor două persoane intră în stare de antrenare, „creierul receptorului reacţionează ca şi cum ar vedea aceeaşi imagine, în aceeaşi clipă cu emiţătorul”, cum spune Lynne McTaggart în cartea sa, „Experimentul Intenţie”. Unul dintre experimentele privind existenţa „fenomenului de antrenare mentală” demonstrează puterea intenţiei „de a face rău”, ale căror consecinţe nu sînt pur psihologice, ci şi fizice! Şi vorbim astăzi despre „fenomenul de antrenare” pentru a ne conştientiza, a ne responsabiliza şi a ne veghea cu mai mare îndemînare „intenţiile”, capabile să genereze efecte fizice asupra lumii vii, dar şi a lumii nevii din jurul nostru.
loading...
Iubiţi din toată inima, nu din tot creierul
Immanuel Kant, unul dintre cei mai mari ganditori germani, era un rationalist absolut. O femeie s-a indragostit de el si i-a propus sa se casatoreasca. Kant a spus: <Asteapta, pentru ca intai trebuie sa cantaresc argumentele pro si contra, sa vad daca mariajul duce la fericire sau nu. Si, pana nu pot sa hotarasc in mod rational, nu pot sa fac niciun pas.>
Asa ca s-a tot gandit, si a rumegat si a reflectat, si a scris cel putin o mie de pagini cu argumente pro si impotriva. Si atunci a concluzionat ca ambele parti erau aproape egale si ca era greu de luat o decizie.
Asa ca s-a dus sa caute femeia ca sa-i spuna ca ii era greu sa ia o hatarare si ca ea trebuie sa mai astepte putin, insa cand a ajuns acolo a gasit-o maritata si cu trei copii.
loading...
