Reperul
Câţiva copii s-au gândit într-o zi să se ia la întrecere: care dintre ei reuşeşte să meargă drept pe o linie imaginară.
Era iarnă şi urmele tălpilor erau uşor de urmărit pe zăpadă. Toţi erau atenţi unde puneau piciorul ca să-şi înşiruie paşii cât mai drept posibil.
După câţiva metri parcurşi aşa, au constat, însă, că dârele lăsate în urmă nu erau deloc drepte. Cu excepţia uneia.
Toţi l-au întrebat pe puştiul care reuşise să meargă drept:
loading...
Privirea tatalui
Un adolescent trăia împreună cu tatăl său, cei doi cultivând o relaţie cu totul şi cu totul deosebită. Părintele credea cu desăvârşire în strategia încurajării, sprijinindu-şi fiul ori de câte ori acesta trebuia să ajungă la liman. Tactica nu a dat greş niciodată.
Tânărul a fost cel mai scund elev al clasei atunci când a intrat la liceu. Cu toate acestea, tatăl continua să-i fie mereu alături, încercând să-l lămurească că, dacă nu ţine morţiş, nu este nevoie să intre în echipa de fotbal.
Băiatul însă adora fotbalul şi a decis să facă faţă acestei provocări sportive. Era dispus să-şi investească toată energia în cadrul antrenamentelor, aşteptând cu speranţă ziua când urma să fie trimis pe teren să joace. În ciuda faptului că pe tot parcursul anilor de liceu nu a pierdut nici un antrenament şi nici un meci de fotbal, el a aşteptat mereu răbdător pe banca de rezervă, fiind ovaţionat mereu de cuvintele încurajatoare ale părintelui prezent în tribune. După ce a devenit student, adolescentul a decis să-şi încerce norocul ca şi rezervă permanentă a echipei sale de fotbal.
loading...
