Doar un mic fruct
O baltă mică dormita total nemişcată în căldura verii. Stând şi lenevind pe o frunză de nufăr, un broscoi urmărea o insectă cu picioare lungi care patina necugetată pe apă; în curând avea să fie la distanţa potrivită şi broscoiul n-ar fi deschis decât gura mare, fară multă oboseală. Puţin mai departe, o altă minusculă insectă acvatică, un ditisc, sorbea din priviri o ditiscă graţioasă: nu avea curajul să-şi declare iubirea şi se mulţumea s-o admire de departe.
Pe mal, la câţiva milimetri de apă, o floare foarte mică, aproape invizibilă, murea de sete. Nu reuşea să ajungă la apă, care era totuşi atât de aproape. Rădăcinile se epuizaseră din cauza efortului.
O musculiţă era gata să se înece. Sfârşise în apă din neatenţie. Acum, aripioarele sale erau îngreunate şi nu reuşea să se ridice. Şi apa era gata să o înghită.
Un prun sălbatic îşi întindea ramurile deasupra bălţii. In vârful ramurii celei mai lungi, care se întindea până aproape de centrul bălţii, o prună închisă şi zbârcită, ajunsă la deplina maturitate, s-a desprins şi a căzut în baltă.
S-a auzit un „pluf!” surd, aproape de nedesluşit, în marele zumzet al insectelor.
Dar în punctul în care pruna căzuse în apă, solemn şi imperios, ca o floare care înfloreşte, s-a lărgit primul cerc în apă. L-a urmat al doilea, al treilea, al patrulea…
Insecta cu picioare lungi a fost luată de micul val şi dusă în afara razei de acţiune a limbii broscoiului.
Ditiscul a fost împins spre ditiscă şi s-a ciocnit de ea: şi-a cerut scuze şi s-au îndrăgostit.
Primul cerc s-a revărsat pe mal şi un val de apă de culoare închisă a ajuns la mica floare care a reînceput să trăiască.
Al doilea cerc a luat musculiţa şi a aruncat-o pe un fir de iarbă de pe mal, unde aripile sale s-au putut usca.
Câte vieţi schimbate prin câteva cercuri fără importanţă în apă!
Orice lucru pe care-l vei face astăzi este numai un mic cerc în apă, dar cine ştie…
Sursa: 365 de povestioare pentru suflet, Bruno Ferrero
loading...
Comenteaza