Mirajul
Un om se rătăcise in pustiu. Terminându-se provizia de alimente şi de apă, se târa cu greu pe pietrişurile încinse. Deodată, a văzut înaintea sa palmieri si a auzit o gălăgie de apă.
Şi mai descurajat, s-a gândit: „Acesta este un miraj. Fantezia mea îmi proiectează înainte dorinţele profunde ale subconştientului meu. In realitate nu este absolut nimic”.
Fără a mai avea speranţă, aiurind, a căzut fără suflare pe pământ. După puţin timp l-au gasit doi beduini. Sărmanul era deja mort.
– Inţelegi ceva? a spus primul. Aşa de aproape de oază, cu apa Ia doi paşi şi cu aceste curmale care aproape îi cădeau în gură! Cum e posibil?
Dând din cap, celălalt a spus:
– Era un om modern.
Câţi sunt dispuşi să considere real numai ceea ce se încadrează într-o clasificare raţională?
Tu mai crezi în miracole? „Te laşi” să crezi în bine, frumos şi adevăr?
Sursa: 365 de povestioare pentru suflet, autor Bruno Ferrero
loading...
Comenteaza