LĂCUSTELE ÎN SUPĂ
Intr-un grup de călugări care trăiau în peşteri în pustiu, într-o zi, un tânăr călugăr s-a dus să-l consulte pe unul bătrân:
– Părinte, i-a zis, tu ştii că de peste un an trăiesc în pustiu şi în acest timp au venit lăcustele deja de şase sau şapte ori. Tu ştii ce chin înseamnă, pentru că se bagă peste tot, până şi în mâncarea noastră. Tu ce faci?
Bătrânul, care trăia în pustiu de 40 de ani, a răspuns aşa:
– Primele dăţi, când îmi intra o singură lăcustă în supă, aruncam totul. Apoi, îndepărtam lăcustele şi mâncam supa. In cele din urmă, mâncam totul, lăcustele şi supa. Acum, dacă vreo lăcustă încearcă să iasă din supă, o împing înapoi.
Cu timpul ne obişnuim cu toate şi ne împăcăm chiar şi cu ceea ce la început era neplăcut.
Câte unul începe chiar să-şi aprecieze defectele.
Sursa: 365 de povestioare pentru suflet, Bruno Ferrero
loading...
Comenteaza