Căutarea adevărului

Era odată un conducător care credea că dacă ar avea răspunsurile la trei întrebări, s-ar conduce pe el însuşi pe cel mai bun drum din viaţă, indiferent de circumstanţe. Cele trei întrebări erau:

1. Când este cel mai bun moment pentru a face un lucru?

2. Cine sunt cei mai importanţi oameni?

3. Care este cel mai important lucru?

El a împrăştiat cele trei întrebări prin întregul ţinut asupra căruia domnea, cerându-le oamenilor să le răspundă. Persoana ale cărei răspunsuri l-ar fi mulţumit, urma să primească o recompensă generoasă.

Intrucât niciunul dintre răspunsurile primite nu fuseseră mulţumitoare, a plecat chiar el însuşi în căutarea lor. S-a hotărât să vorbească cu un învăţat bătrân care locuia sus pe vârful unui munte. Când împăratul a ajuns pe vârful muntelui, i-a cerut învăţatului să îi răspundă la cele trei întrebări. Bătrânul lucra în grădina lui. L-a ascultat cu atenţie şi apoi s-a mulţumit să continue să sape fără a sufla vreun cuvânt. Cârmuitorul l-a privit pe bătrân şi gândindu-se că acesta trebuie să fi fost foarte obosit şi-a spus, „Am să continui eu să sap pentru o bucată de vreme. Odihneşte-te.” Şi astfel cârmuitorul a început să sape în timp ce maestrul se odihnea. După câteva ore, împăratul a lăsat de-o parte cazmaua şi i-a spus învăţatului, „Dacă nu vrei să îmi răspunzi la întrebări, atunci am să plec.”

Chiar atunci maestrul l-a întrebat, „Ai auzit ceva?”, şi s-a uitat spre pădure. Deodată a ieşit din pădure împiedicându-se un om care se ţinea de stomac. Maestrul şi conducătorul au alergat spre el şi l-au văzut prăbuşindu-se la pământ. Au văzut că avea cămaşa sfâşiată şi plină de sânge din cauza unei tăieturi profunde. Impăratul i-a curăţat rana şi şi-a folosit propria cămaşă drept bandaj. Omul a deschis ochii şi a întrebat dacă ar putea să bea ceva. Cârmuitorul a alergat la cel mai apropiat râu şi i-a adus omului nişte apă. Acesta a băut-o însetat, apoi a căzut la loc şi a adormit. Invăţatul şi împăratul l-au dus pe om la coliba primului şi l-au întins uşor pe pat. De acum şi cârmuitorul era aşa de extenuat că a adormit şi el.

A doua zi dimineaţă, când împăratul s-a trezit, omul rănit era aplecat deasupra lui şi îl privea cu insistenţă. „Iartă-mă,” a spus el. Cârmuitorul s-a ridicat în capul oaselor şi-a spus, „Să te iert? Pentru ce să te iert?” Omul i-a replicat, „Nu ne-am întâlnit niciodată, dar te-am considerat duşmanul meu. In ultimul război, mi-ai ucis fratele şi ai confiscat averea familiei mele. Am făgăduit să mă răzbun în numele familiei. Am jurat că te voi ucide. Ieri te aşteptam în pădure să cobori de pe munte şi să mă pot în sfârşit răzbuna. Aşteptam de mult timp şi cu toate astea tu nu mai coborai, aşa că am ieşit din pădure ca să te caut. In schimb, m-au văzut gărzile tale care văzând cine sunt, m-au atacat, rănindu-mă grav. Am reuşit să scap, dar dacă tu nu ai fi avut grijă de mine, aş fi murit. Planul meu a fost să te ucid, dar în schimb tu mi-ai salvat viaţa. Mă simt ruşinat şi foarte recunoscător. Te rog, mă vei ierta?”

Cârmuitorul era uimit. „E bine să aud că duşmănia ta a luat sfârşit. Acum că ţi-am ascultat povestea şi mie îmi pare rău pentru durerea adusă familiei tale. Războiul este oribil. Te iert şi îţi dau înapoi ţinuturile. Hai să fim prieteni de acum încolo.” Impăratul le-a ordonat gărzilor să îl conducă pe om în siguranţă acasă. Apoi i-a spus maestrului, „Trebuie să plec. Voi coborî de pe munte şi am să continui să caut răspunsurile la întrebările mele. Poate că într-o zi le voi găsi. La revedere.”

Invăţatul a râs şi i-a spus, „Majestatea Voastră, dar vi s-a răspuns la întrebări.”

„Ce vrei să spui?” a întrebat împăratul, surprins.

Maestrul i-a explicat, „Dacă nu m-ai fi ajutat să muncesc în grădină ieri, nu ai fi întârziat şi ai fi fost atacat în drum spre casă. Deci cel mai important moment pentru tine a fost cel pe care l-ai petrecut săpând în grădina mea. Iar cea mai importantă persoană am fost eu, persoana cu care erai în acel moment, iar cel mai important lucru pentru tine a fost pur şi simplu să mă ajuţi pe mine. Mai târziu, când a venit omul rănit, cel mai important moment a fost cel pe care l-ai petrecut pentru a-i îngriji rana, altfel ar fi murit, iar şansa iertării şi a prieteniei s-ar fi pierdut. El a fost cea mai importantă persoană în acel moment, iar cel mai important lucru de făcut era să îi îngrijeşti rana.

Singurul moment important este cel prezent. Cea mai importantă persoană este întotdeauna persoana cu care te afli. Iar cel mai important lucru de făcut este întotdeauna acela de a face fericită persoana de lângă tine. Ce poate fi mai simplu sau mai important?”

Impăratul s-a înclinat respectuos şi a plecat în pace.

Sursa: “Sanatatea femeii in intelepciunea chineza”, Xiaolan Zhao

Varianta pentru copii a acestei povesti o puteti gasi aici: http://www.yourmemories.ro/2009/01/trei-intrebari/#more-738