Cele cinci nivele ale ataşamentului. Nivelul 2. Preferinţa

Urmăriţi meciul, din nou de pe orice stadion din lume şi indiferent cine joacă, dar de data aceasta vă hotărâţi să ţineţi cu una dintre echipe. Aţi observat că dacă investiţi un pic mai mult din voi înşivă manifestând o preferinţă, emoţia cu care urmăriţi jocul creşte.

Alegeţi echipa care aţi dori să câştige, bazându-vă pe un detaliu nesemnificativ: culoarea echipamentului sau numele jucătorilor. Poate că veţi alege pur şi simplu echipa gazdă.

Urmăriţi meciul fiind de partea unei echipe, dar nu neapărat împotriva celeilalte. La sfârşit, părăsiţi stadionul ca şi în primul caz, lăsând totul în urmă. Pe acest nivel aţi investit în joc un pic mai mult din voi înşivă. Aţi dezvoltat un ataşament faţă de un anumit lucru, chiar ales arbitrar, şi v-aţi bazat deciziile şi acţiunile pe acel ataşament. V-aţi manifestat preferinţa pentru o echipă, orice echipă, indiferent în ce loc.

Aţi creat o poveste despre o victorie sau o înfrângere, care a dat o formă anume acelei experienţe. Cu toate acestea, povestea nu are nimic a face cu voi personal, întrucât nu este despre voi, este despre o echipă. V-aţi angajat faţă de acel eveniment şi faţă de oamenii din jur.

La sfârşitul meciului spuneţi pur şi simplu: „A fost distractiv.” Apoi lăsaţi deoparte orice ataşament. Capacitatea aceasta de a vă ataşa şi detaşa la voinţă vă permite să vă angajaţi emoţional în desfăşurarea jocului. Viaţa merge mai departe şi voi puteţi să împărtăşiţi acea experienţă cu cei din jur, fără să vă preocupe cum o văd aceştia.

Sursa: Cele cinci nivele ale ataşamentului, autor don Miguel Ruiz Jr.