Omul devine ceea ce gandeste

Am cunoscut odata doi oameni care si-au pierdut de tineri economiile castigate cu greu de-a lungul anilor. Unul dintre ei a fost foarte afectat de ceea ce i s-a intamplat, cazand prada deznadejdii, grijilor si durerii.

Cand a citit in ziar ca banca la care isi tinea economiile a dat faliment si ca a pierdut totul, cel de-al doile a declarat ferm: “Asta este. Banii s-au dus, iar grijiile si tristetea nu mi-i vor aduce inapoi. In schimb, prin munca asidua ii voi putea redobandi.” In consecinta, el s-a reapucat de munca cu si mai multa ardoare si a ajuns in scurt timp la prosperitate, in timp ce primul om a ramas victima circumstantelor adverse, deplangandu-si “ghinionul” si pierderea banilor. In realitate, el a fost victima propriilor sale ganduri de slabiciune, care faceau din el un sclav. Pentru el, pierderea banilor a fost un blestem, caci el a colorat evenimentul cu gandurile sale intunecate, de deznadejde si teama.

Pentru celalalt, el a fost o binecuvantare, caci l-a colorat cu ganduri de putere si speranta.

Daca circumstantele exterioare ar avea intr-adevar puterea de a binecuvanta sau de a face rau, ele i-ar afecta in acelas fel pe toti oamenii.

Noi suntem ceea ce gandim, si atat timp cat continuam sa gandim aceleasi ganduri, nu ne putem schimba.

Sursa: Omul devine ceea ce gandeste, autor James Allen