CINA CEA DE TAINĂ

A fost odata un artist ce se numea Leonardo Da Vinci. Acesta a realizat mai multe capodopere de artă, una dintre acestea fiind şi Cina cea de taină.

La această pictură Leonardo Da Vinci a lucrat sapte ani. Figurile care îi reprezintă pe cei doisprezece apostoli şi pe însuşi Isus au fost preluate de la persoane ce trăiau la aceea vreme în Italia. Modelul viu pentru a-l reprezenta pe Isus a fost ales primul.

Când lumea a aflat că Da Vinci a decis să realizeze aceasta pictură măreaţă, sute şi mii de tineri s-au prezentat în faţa lui pentru a fi aleşi ca model al lui Isus. Da Vinci i-a observat pe toţi cu atenţie pentru a descoperi o faţă şi o personalitate ce trebuia să exprime inocenţa, bunătatea şi frumuseţea. El căuta o faţă de om tânăr fără cicatrici şi fără alte semne de boală fizia ori psihica. In sfârşit, după săptămâni şi săptămâni de muncă laborioasă, Leonardo Da Vinci a descoperit un tânăr de 19 ani. Acesta a fost imediat selectat  ca model pentru a reprezenta figura lui Isus Cristos.

Timp de şase luni, Da Vinci a lucrat pentru reproducerea caracterului principal al faimoasei sale lucrări.

In perioada următorilor şase ani, Da Vinci şi-a continuat această muncă de artă sublimă. Una câte una, persoanele care se potriveau erau alese pentru a-i reprezenta pe fiecare dintre cei unsprezece apostoli, lăsându-se spaţiu pentru a picta figura reprezentându-l pe Iuda Iscariotul, ca parte finală a operei sale de artă. Acesta a fost Apostolul, care l-a trădat pe Isus pentru treizeci de arginţi (valoare ce ar echivala azi cu 15 EURO).

Timp de mai multe săptămâni Da Vinci a căutat  un bărbat cu o faţă tare, împietrită, cu o înfăţişare marcată de cicatricele zgârceniei, trădării, ipocriziei şi crimei; o faţă ce descria un caracter ce îşi putea trăda cel mai bun prieten.

După mai multe experienţe descurajante în căutarea tipului de persoană necesară pentru a-l reprezenta pe Iuda, Da Vinci a auzit că un om a cărui aparenţe corespundeau în întregime celor pe care le căuta el, a fost găsit într-o temniţă din Roma. Acest om era condamnat la moarte pentru mai multe crime comise în ultimii 3 ani. Da Vinci s-a urcat imediat în caleaşcă şi
a pornit înspre Roma pentru a-l vedea pe puşcăriaş. Când omul i-a fost adus afară din întunecimea temniţei şi a fost lăsat afară în lumină, Da Vinci a văzut în faţa lui un bărbat oacheş întunecat; cu părul lung lăţos şi neîngrijit ce îi cădea pe faţă, ce trăda un caracter plin de vicii şi de ruină totală. In sfârşit, faimosul pictor a fost de acord că a descoperit persoana pe care dorea să o reprezinte în caracterul lui Iuda.

Cu permisiune specială obţinută de la rege, acest prizonier a fost apoi dus la Milano unde a fost folosit ca model. Timp de mai multe luni,el a stat înaintea lui Da Vinci, câte 8 ore în fiecare zi, în timp ce talentatul artist şi-a continuat cu seriozitate munca sa de pictor. Da Vinci se străduia să transmită picturii sale, acest caracter de bază ce reprezenta trădătorul şi înşelătorul
Salvatorului nostru, Isus Christos.

Imediat ce a terminat ultima sa corectură a personajului Iuda, Da Vinci s-a întors către gardieni şi le-a spus: “Am terminat. Puteţi acum să luaţi prizonierul şi să-l duceţi de-aici.”

Gardienii au făcut întocmai ceea ce le ceruse pictorul, însă puşcăriaşul s-a aruncat atunci la picioarele lui Da Vinci plângând şi spunând, “O, Da Vinci, priveşte-mă! Dumneata nu ştii cine sunt eu ?” Leonardo Da Vinci, cu un ochi antrenat al unui artist de caracter mare, a cercetat cu luare aminte omul a cărui faţă o privise timp de şase luni şi i-a spus: “Nu! Eu nu te-am mai văzut în viaţa mea. Eu te-am văzut prima oară acum şase luni când mi-ai fost adus afară din temnita de la Roma.”