O mare dilemă

February 9th, 2013

O mare dilemăÎntr-un e-mail de înştiinţare din septembrie 1992, James Dobson a relatat o întâmplare ce ilustrează o dilemă de viaţă cu care toţi trebuie să ne luptăm.

Faimosul arhitect Frank Lloyd Wright a povestit un incident care ar fi părut nesemnificativ în ochii unui observator obiş­nuit, dar care a avut o influenţă profundă asupra restului vieţii sale. Într-o iarnă, pe când avea nouă ani, tânărul Frank s-a dus să se plimbe pe un câmp acoperit cu zăpadă, îm­preună cu unchiul său. Când au ajuns la capăt, unchiul s-a oprit şi s-a întors. A arătat spre urmele pe care le lăsase în zăpadă, care erau la fel de drepte precum traiectoria unei săgeţi şi se întindeau de la un capăt al terenului la celălalt. După aceea, a arătat spre urmele lui Frank, ce şerpuiau pe tot terenul. „Vezi, urmele tale şerpuiesc la întâmplare, de la gard, spre vite, spre pădure şi înapoi”, i-a spus unchiul. „Şi, uite, urmele mele ţintesc direct spre scopul meu. Iată o lecţie im­portantă pe care trebuie s-o înveţi!”

Câţiva ani mai târziu, lui Frank, deja un arhitect celebru, îi plăcea să spună cum îşi pusese experienţa respectivă amprenta asupra filozofiei lui de viaţă: „În acel moment m-am decis să nu pierd majoritatea lucrurilor din viaţa mea, aşa cum făcuse unchiul meu”, a spus el, cu o strălucire în ochi.

Cine a fost mai înţelept dintre ei doi? Unchiul, care s-a con­centrat asupra obiectivului său şi nu s-a lăsat abătut de nimic, sau Frank, adept al unei abordări constructive şi impulsive, concentrat mai mult asupra călătoriei în sine decât asupra scopului final?

Amândoi au fost. Unchiul s-a concentrat asupra scopului şi n-a acceptat să-i stea nimic în cale. A ştiut că cea mai scurtă distanţă dintre punctul de
start şi locul în care-şi dorea să ajungă era definită de o linie dreaptă.
Micul Frank, pe de altă parte, a iubit călătoria. Dornic să experimenteze tot pe par­cursul drumului, el era dispus să întârzie oricât momentul în care avea
să ajungă la capătul celălalt al câmpului. De fapt, poate că n-ar fi ajuns niciodată în celălalt capăt, dacă n-ar fi fost nevoit să ţină pasul cu unchiul său.

Există o dilemă cu care ne luptăm toţi în viaţă: cum să găsim calea de mijloc, sau echilibrul, dintre urmărirea rigidă a sco­purilor şi faptul de a rămâne, totodată, flexibili? Cum ştim că este în regulă să întârziem atingerea scopului sau, poate, să alegem o cu totul altă destinaţie, pentru a profita de oportu­nităţile pe care nu le-am anticipat atunci când ne-am început călătoria?

Tu îţi faci planuri? Îţi fixezi scopuri?

Sursa: „De la bine la excelent. Fă-ţi viaţa mai frumoasă”, autor Zig Ziglar

GD Star Rating
loading...

Comenteaza

Nume (obligatoriu)

Email (obligatoriu)

Website


This blog is kept spam free by WP-SpamFree.