Frumusețea

Oamenii par a fi frumoși numai pentru oameni. Omul pare frumos altui om. De altfel nimeni din lume nu ia în seamă frumusețea omului.

Natura nu-l ia în seamă pe omul frumos. Pentru ea toți oamenii sunt măști, sub care ea se străduiește să recunoască buna sau reaua voință, ori buna sau reaua intenție.

Natura ia însa cu tărie seama la bunătatea omului. Nu numai câinele ori calul, ci chiar și fiarele sălbatice iau seama la bunătatea omului bun. Și nu numai animalele, ci chiar și plantele iau seama în felul lor, la bunătatea omului bun.

Dar precum întreaga natură ia în seamă bunătatea omului bun, tot așa ea ia seama și la răutatea omului rău. Multe exemple s-ar putea aduce, pentru întărirea acestui fapt, din viața oamenilor buni și a celor răutăcioși. Însă nu există nici un exemplu care să spună că natura ia seama câtuși de puțin la frumusețea dinafară a omului.

Sursa: Cartea Cărților de Înțelepciune, Iordache Bota, pag. 523