Trezirea
La un moment dat în viaţă — uneori în tinereţe, alteori mai târziu — fiecare dintre noi trebuie să deschidă ochii asupra propriei mortalităţi. Există o mulţime de factori declanşatori: o privire în oglindă asupra obrajilor căzuţi, a părului grizonant, a umerilor căzuţi; şirul zilelor de naştere, mai ales cele care rotunjesc un deceniu — la cincizeci, şaizeci sau şaptezeci de ani; întâlnirea cu un prieten pe care nu l-ai văzut de mult timp şi şocul de a descoperi cât de mult a îmbătrânit; fotografiile vechi ale celor care au murit demult şi care au făcut parte din copilăria ta; întâlnirile din vise cu moartea.
Ce simţi când treci prin astfel de experienţe? Ce faci cu ele? Te arunci în activităţi frenetice pentru a scăpa de anxietate şi a evita subiectul? Încerci să îndepărtezi ridurile cu ajutorul chirurgiei plastice şi îţi vopseşti părul? Decizi că ai treizeci şi nouă de ani pentru mai mulţi ani la rând? Iţi distragi atenţia lucrând mai mult şi revenind la rutina zilnică? Uiţi de toate aceste experienţe? Iţi ignori visele?
Nu vă recomand să evitaţi subiectul. Dimpotrivă, savuraţi această trezire la realitate. Profitaţi de ea. Faceţi o pauză şi priviţi fotografii din tinereţea dumneavoastră. Lăsaţi-vă copleşit de moment şi prelungiţi-l puţin; gustaţi-i atât partea bună, cât şi cea rea.
Gândiţi-vă la avantajul de a fi conştient de moarte, de a-i îmbrăţişa umbra. Conştientizarea acestui lucru poate integra întunericul în scânteia vieţii dumneavoastră şi vă poate îmbunătăţi viaţa pe care o mai aveţi de trăit. Calea spre aprecierea vieţii, calea spre găsirea compasiunii faţă de ceilalţi, calea spre a iubi totul cu o mai mare intensitate este să fii conştient că aceste experienţe sunt făcute să dispară.
Conştientizarea morţii poate avea rolul de experienţă revelatoare, de catalizator extrem de util pentru schimbări importante ale cursului vieţii.
Transmiterea gândurilor prin memorii sau poveşti despre viaţa ta nu înseamnă neapărat să laşi în urmă imaginea sau numele tău. Încercările de conservare a identităţii personale sunt întotdeauna zadarnice. Efemeritatea e veşnică.
Yourmemories se referă la a lăsa în urmă ceva din experienţa ta de viaţă; o urmă, o mostră de înţelepciune, îndrumare, virtute, consolare care să fie transmise celorlalţi, cunoscuţi sau necunoscuţi.
De-abia aştept şedinţele noastre, iar eu îmi găsesc sensul în a te ajuta să-ţi recapeţi însufleţirea şi să regăseşti înţelepciunea pe care ai acumulat-o în urma experienţei tale de viaţă.
psiholog Your Memories
Marinela Degeratu
La mulți ani!
loading...
Comenteaza