Spărgătorul
Observând că tatăl său îmbătrâneşte, fiul unui spărgător i-a spus:
– Tată, învaţă-mă meseria ta, ca să pot continua tradiţia familiei după ce vei ieşi la pensie.
Tatăl nu i-a răspuns, dar în noaptea respectivă l-a luat pe băiat cu el şi a spart o casă. Când au ajuns înăuntru, el a deschis o debara şi i-a cerut băiatului să vadă ce este înăuntru. De-abia a intrat însă acesta înăuntru, că tatăl a trântit uşa în urma lui, făcând un zgomot atât de mare încât a trezit întreaga casă. După care s-a strecurat discret afară.
Băiatul a rămas îngrozit în interiorul debaralei, furios pe tatăl său şi neştiind cum o să scape. I-a venit atunci o idee. A început să miaune la fel ca o pisică. Un servitor a aprins o lumânare şi a deschis uşa debaralei, în ideea să-i dea drumul animalului. Atunci, băiatul a ţâşnit afară şi toată lumea a pornit în urmărirea lui. Ajuns pe malul unui lac, el a aruncat cu zgomot o piatră mare în acesta, după care s-a ascuns printre copaci. Urmăritorii au rămas pe mal, sperând că spărgătorul s-a înecat. Băiatul s-a furişat apoi încet pe lângă ei şi s-a îndreptat către casă.
Ajuns în faţa tatălui său, el a uitat cu totul de furie, arzând de nerăbdare să îi povestească tatălui său aventura prin care trecuse.
– Ce rost are să îmi spui poveşti? i-a tăiat vorba acesta. Ai ajuns acasă şi asta e de ajuns pentru mine. Inseamnă că ai învăţat meseria.
Procesul de educaţie nu ar trebui să însemne doar pregătire pentru viaţă, ci viaţa însăşi.
Sursa: Rugăciunea broaştei, vol II, Anthony de Mello
loading...
Comenteaza