Poveste de iubire

March 30th, 2012

Poveste de iubireAveam un vecin în josul străzii din garnizoana Poona, un anume domn Dalal, pe care nu-l plăcea nimeni. Era cocârjat şi cenuşiu, foarte slab şi întâmpina pe toata lumea cu o expresie amară, suferindă. În mod curios, el avea o soţie micuţă, vioaie – exact opusul său – care îl adora. Ei erau întotdeauna împreună şi, dacă se întâmpla să-i întâlnesc în drum spre scoală, doamna Dalal îmi zâmbea de sub sari-ul ei albastru, supraveghindu-l cu un ochi iubitor pe soţul său, care bocănea cu bastonul pe trotuar.

– Ei sunt ca Rama şi Sita, a spus bunica rnea admirativ, în spatele lor. Eu m-am îndoit foarte tare de asta, pentru că Rama şi Sita erau încarnările divine ale unui bărbat şi a unei femei – şi cei mai desăvârşiţi iubiţi din mitologia indiană. Când Rama îşi încorda arcul, producea fulgere şi tunete, pe când Sita era frumuseţea însăşi. Având unsprezece ani şi obsedat fiind de crichet, aveam foarte puţin timp pentru Rama şi Sita, sau pentru Dalali, până când asupra casei noastre s-a lăsat umbra tristeţii. Domnul Dalal trăgea să moară, la câteva uşi de noi.

Bunica s-a dus la bungalow-ul lui sş s-a întors sumbră şi palidă.

– Mai are numai câteva ore, i-a spus ea mamei mele.

Băieţii mici pot fi nesimţitori faţă de moarte şi mi l-am reamintit pe dom¬nul Dalal arătând cu bastonul spre mine şi poruncindu-mi să ridic un pachet pe care îl scăpase pe trotuar. Mulţi ani mai târziu, când am intrat la şcoala de medicină mi-am dat seama că domnul Dalal suferea de anghină şi că inima sa slabă nu-i permitea nici măcar să se aplece. Expresia feţei sale se datora puternicelor dureri de piept – şi tot ele l-au adus în pragul morţii.

Sigur că moartea domnului Dalal a fost subiectul de discuţie al vecinilor. În acea zi, bunica ne-a adus la cunoştinţă că doamna Dalal s-a hotărât să moară în locul soţului său. Ea se rugase adesea pentru împlinirea acestei dorinţe. Familia noastră a fost uluită, cu excepţia tatălui meu, care era cardiolog. El şi-a păstrat calmul, asigurându-ne că nu era nici o speranţă ca domnul Dalal să-şi revină după infarct. O săptămână mai târziu, această predicţie a fost infirmată când un domn Dalal extrem de fragil şi soţia sa au apărut din nou pe stradă. Doamna Dalal era foarte vioaie, agitându-se de sub sari-ul ei albastru, arătând la fel de strălucitoare ca întotdeauna – chiar dacă, într-un fel, schimbată. Bunica mea a aşteptat şi au trecut numai câteva luni până când doamna Dalal s-a îmbolnăvit. O răceală uşoară s-a transformat în pneumonie şi, cum pe acele timpuri penicilina nu era atât de răspândită sau atât de acceptată de oamenii de rând, ea a murit, subit, la miez de noapte.

– Ca Rama şi Sita, a murmurat bunica mea, cu o expresie care, în mod greşit, ar fi putut fi interpretată drept triumf. Ea a descris ultima scena dintre soţie şi soţ, când domnul Dalal şi-a scos mătăniile şi le-a aşezat cu un gest delicat la gâtul soţiei sale, înainte ca ea să moară.

– Aceasta este povestea unei iubiri adevărate, a spus ea. Numai iubirea poate face un astfel de miracol.

– Nu, am protestat eu, stând nerăbdător lângă sobă. Doamna Dalal este moartă. Tu numeşti asta dragoste, dar acum nici unul dintre ei nu mai are nimic. Tatăl meu deja îmi spusese, cu vocea sa măsurată, de doctor, că supravieţuirea domnului Dalal a fost un noroc şi nu un miracol. Era de aşteptat să moară într-un an.

– Pur şi simplu, nu înţelegi, mi-a reproşat bunica. Ce crezi tu că şi-a dorit doamna Dalal? Iubindu-şi soţul, ea îl iubea, de fapt, pe Dumnezeu – şi acum este cu El. Fiecare poveste de iubire adevărată este o poveste de iubire faţă de Dumnezeu.

O femeie bătrână, cu o minte cosmică, este un început bun pentru a iniţia o discuţie despre iubire. Căci această poveste nu este despre doamna Dalal. Un occidental ar fi sceptic în privinţa faptului că ea a obţinut ceva valoros, murind în locul soţului ei – presupunând că asta s-a întâmplat. Esenţialul poveştii rezidă în cele mai profunde convingeri ale bunicii mele:

Un bărbat şi o femeie pot reflecta iubirea Divina, în iubirea lor unul pentru celălalt.

A iubi pe cel drag este un mod de a-L iubi pe Dumnezeu.

Iubirea omenească supravieţuieşte morţii.

Daca ai putea împărtăşi aceste convingeri, iubirea ta ar avea o putere şi un înţeles profund.

Sursa: Calea spre iubire, autor Deepak Chopra

 

GD Star Rating
loading...

Comenteaza

Nume (obligatoriu)

Email (obligatoriu)

Website


This blog is kept spam free by WP-SpamFree.