Din cauza acestor animale

(O veche poveste populară evreiască)

Alexandru cel Mare a ajuns odată într-un sat îndepărtat din Africa. Oamenii pe care i-a descoperit acolo erau iubitori de pace. Ei niciodată nu au fost implicaţi în război. Alexandru a fost salutat călduros de toţi şi a fost dus, ca un oaspete de seama, la casa sefului.

În timp ce vorbeau cei doi conducători, iată că doi cetăţeni au intrat în casă, cerând ca şeful să fie judecător în cearta lor.

– Eu am cumpărat o bucată de pământ de la acest om, a început primul. În timp ce săpam pământul, am descoperit o comoară, pe care el refuza să o ia. Când am cumpărat bucata de pământ pe un preţ de nimic, nu am ştiut că ar fi o aşa comoară acolo.

Celălalt s-a grăbit să spună:

– Când i-am vândut bucata de pământ, am renunţat la toate drepturile asupra vreunui lucru găsit în această proprietate. Comoara, desigur, îi aparţine lui.

Şeful a cântărit argumentele. După câteva reflecţii, el zise primului om:

– Din câte ştiu, tu ai un băiat?

– Da, domnule.

– Şi tu, se adresa el celuilalt, tu ai o fată?

– Da.

– Băiatul tău să se căsătorească cu fata lui, a zis şeful. Comoara daţi-o celor doi ca un dar de nuntă.

Cei doi priveau unul la altul cu satisfacţie. Au mulţumit şefului şi au plecat.

Alexandru şi-a exprimat surpriza asupra judecăţii.

– A fost cumva o judecată nedreaptă? a întrebat şeful.

– O, nu, a răspuns Alexandru.

– Cum ai fi făcut tu în ţara ta? a întrebat şeful.

– În ţara mea, cei doi oameni s-ar fi luptat ca să stăpânească comoara sau guvernul ar fi confiscat-o.

Şeful a fost şocat.

– Cade ploaie peste ţara ta?

– Da, desigur.

– Soarele răsare?

– Da!

Şeful s-a gândit pentru un moment.

– Există animale care pasc în păşuni verzi?

– Cu siguranţă, da! a spus Alexandru. Sunt mii de animale de soiuri diferite.

– A! a zis seful. Probabil din cauza animalelor permite Dumnezeu să cadă ploaie şi să răsară soarele, căci cu siguranţă oamenii din ţara ta nu sunt vrednici de aşa mari binecuvântări ale lui Dumnezeu.