Pentru ce te simti chemat?

June 8th, 2010

Pentru ce te simti chemat?“A fi chemat” să fii sfînt sau “părinte”, a fi chemat să vindeci ori să fii preot, a fi chemat să construieşti case ori să mături strada, a fi chemat să descoperi un leac ori – pur şi simplu – să sprijini un partener de viaţă care are o misiune socială importantă pentru oameni înseamnă a fi în destinul tău. Prin ceea ce faci îl slujeşti pe Dumnezeu şi de aceea slujba spre care te simţi chemat este, de fapt, o slujbă pentru binele oamenilor.

Cum putem “şti” noi dacă ne aflăm în destinul nostru şi dacă ceea ce facem acum, orice ar fi acel ceva, este lucrul către care am fost chemaţi?

E foarte importantă motivaţia pe care o avem în viaţa de zi cu zi. Simtim diferenţa dintre “a vinde cu bucurie” şi a vinde strict pentru cîştig. Două motivaţii diferite creează, înainte de orice, chiar în fiinţa noastră, în minte şi în sentimente o energie diferită.

Cînd sîntem motivaţi de bucurie, de dragoste, de dorinţa pentru binele nostru şi al celorlalţi, efectele imediate ale motivaţiei se resimt ca stări de spirit în noi înşine.

Dacă sîntem motivaţi doar de cîştig, ne vom bucura în clipa în care vindem ceva, se poate să fim invidioşi pe altul, care vinde mai mult, se poate să ne plîngem şi să trăim în diferite registre emoţionale negative exact emoţiile care apar ca o consecinţă a motivaţiei noastre.

Motivaţia “divină” nu poate fi alta decît iubirea, bucuria, dorinţa de a dărui, de a face bine, de a urma adevărul, frumuseţea şi tot ce aduce prinos vieţii.

Atunci cînd activitatea noastră de zi cu zi conţine “motivaţia divină”, orice am face, sîntem chemaţi să facem.

Sinele divin ne conduce, ne ghidează, ne sprijină şi ne scoate în cale oamenii potriviţi, oportunităţile şi soluţiile cele mai bune pentru ca noi să reuşim. Să aducem pe lume puterea sfinţeniei dacă sufletul nostru se bucură.

NU să fii sfînt de dragul ochilor lumii, nu să ai ambiţia de a fi sfînt, ci să fii fericit, să iubeşti şi din stările acestea răspunzi evenimentelor care vin către tine. Nu să faci o afacere înnebunit la gîndul puterii tale lumeşti şi la puterea banilor tăi, cît să “pui în ea sufletul tău”, inima ta şi dorinţa de bine pentru toţi aceia ce vor fi serviţi şi vor servi prin ea. Dacă eşti doar o simplă menajeră şi faci curăţenie în silă, doar pentru banii pe care-i primeşti, trebuie să vezi către ce anume eşti chemată.

Căci acolo unde simţi chemarea este şi Dumnezeu. Şi pentru că este Dumnezeu acolo, tu îl percepi ca pe o stare de bucurie, de bine, de plăcere. Ceea ce faci îţi place. Şi dacă-ţi place, îţi aduce resursele necesare vieţii de zi cu zi.

Dacă te bucuri de ceea ce faci şi ceea ce faci serveşte bucuriei şi binelui celorlalţi, întregul Univers te sprijină să poţi face mai mult, mai bine, mai cu spor.

Oricîtă criză ar fi, dacă te afli în destinul tău, indiferent că îngrijeşti un copil, faci menaj, eşti politician, faci afaceri sau cînţi la un instrument, criza trece pe lîngă tine.

Cînd eşti chemat, eşti în misiunea ta de viaţă şi semnul distinct al faptului că te afli pe drumul tău este acela că “eşti sprijinit”.

Lumea din jurul tău se aşază ca şi cum piesele de pe tabla de joc s-ar aşeza de la sine pentru a te ajuta. Şi-n timp ce lumea din jur te sprijină să-ţi urmezi chemarea, ea însăşi primeşte energia necesară realizării propriei sale chemări. Cînd eşti motivat de iubire, Dumnezeu te sprijină prin oamenii care te sprijină pentru a-ţi împlini destinul. Întotdeauna.

Sursa: Editorialul din “Naţional”

GD Star Rating
loading...

Comenteaza

Nume (obligatoriu)

Email (obligatoriu)

Website


This blog is kept spam free by WP-SpamFree.