Când natura superioară începe să se trezească

Mulţi oameni îşi  justifică foarte simplu comportamentul simţindu-se împinşi într-o anumită direcţie.

Ei spun: “Ah, este normal, noi ne supunem naturii!”

Este sigur, ei se supun naturii, dar cărei naturi? Naturii inferioare.

Când un tigru se aruncă asupra prăzii pentru a o devora, el nu se simte vinovat, pentru că aceasta este natura sa, natura animală care îl împinge: îi este foame şi se hrăneşte.

La fel se întâmplă şi în cazul unor fiinţe umane: ele simt nevoia de a fura, de a prăda, de a viola, de a asasina, şi o fac fără cel mai mic sentiment de vinovăţie, fiind în întregime dominate de natura lor animală.

Ne mirăm: “Cum este însă posibil să existe asemenea fiinţe?”

Nu înţelegem.

Este totuşi uşor de înţeles: numai atunci când natura superioară începe să se trezească în fiinţe, ele se pot simţi vinovate de faptele inspirate de natura inferioară şi se hotărăsc să se domine, şi nu înainte.”

Omraam Mikhaël Aďvanhov