Momentul aprecierii de sine…

În clipa în care am ajuns să mă apreciez cu adevărat, am realizat că neliniştea şi suferinţa mea emoţională, nu  reprezentau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.

Astăzi, ştiu că acestea denotă… Autenticitatea.

În clipa în care am ajuns să mă apreciez cu adevărat, am început să realizez că este eronat să forţez o situaţie sau o  persoană, având ca unic scop de a obţine ceea ce doresc, conştientizând foarte bine că nici acea persoană, nici eu  însumi nu suntem pregătiţi să facem faţă acelui moment.

Astăzi, ştiu că această atitudine se numeşte… Respect.

În clipa în care am reuşit să mă apreciez cu adevărat, am încetat să-mi doresc o altfel de viaţă şi am început să înţeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie indisolubil la dezvoltarea mea ca persoană reală – nu imaginară.

Astăzi, ştiu că acest aspect se numeşte… Maturitate.

În clipa în care am reuşit să mă apreciez cu adevărat, am înţeles că, indiferent de împrejurări, mă aflam mereu la locul potrivit, în momentul potrivit. Şi, realizând acest lucru, mi-am indus confortul interior.

Astăzi, ştiu că această pace lăuntrică se numeşte… Încredere de sine.

În clipa în care am reuşit să mă apreciez cu adevărat, am încetat să-mi număr zilele, am renunţat să-mi planific viitorul şi am abandonat proiectele pe termen lung. Astăzi intreprind doar ceea ce consider că este corect, ceea ce îmi place, când îmi place şi cum îmi place.

Astăzi, ştiu că această calitate se numeşte… Simplitate.

În clipa în care am reuşit să mă apreciez cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu îmi era era benefic: vicii, persoane, situaţii, momente ce îmi consumau în mod inutil energia. Pe vremuri numeam această atitudine drept egoism.

Astăzi, ştiu că această raţiune se numeşte… Egocentrism.

În clipa în care am reuşit să mă apreciez cu adevărat, am renunţat la orgoliul ultimului cuvânt, sesizând frecventele mele greşeli şi faptul că nu eu sunt cel care are mereu dreptate.

Astfel, am descoperit… Modestia.

În clipa în care am reuşit să mă apreciez cu adevărat, am încetat să mai (re)trăiesc trecutul sau/şi să mă preocupe viitorul. Astăzi, trăiesc prezentul, acest moment în care se derulează TOTUL, aceasta secundă în care se petrece REALA viaţă. Astăzi trăiesc, în mod cotidian, clipele fiecărei zile.

Şi, acest mod existenţial induce… Plenitudinea.

În clipa în care am reuşit să mă apreciez cu adevărat, am înţeles faptul că raţiunea mă poate înşela şi dezamăgi adeseori. Dar, dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte preţios.

Astăzi numesc această solidarizare… Înţelepciunea inimii.

Nu trebuie să ne temem sau să ne ascundem în faţa diverselor probleme sau confruntări cu alţii sau cu noi înşine…

…Din haos se nasc stelele.

Astăzi realizez că toate acestea înseamnă… SĂ ŞTII SĂ TRĂIEŞTI CU ADEVĂRAT!

Charles Chaplin