Avionul de hârtie – O lecţie privind zborul dincolo de orice limite

Povestea prezentă are prea puţin de-a face cu arta sau peisajul crearii avioanelor de hârtie… este mai mult vorba despre viziunea, curajul şi abilitatea unui tânăr şcolar de a schimba percepţia colegilor de clasă, a învăţătoarei şi… poate chiar a ta privind… percepţia lumii…

Avionul de hârtie – O lecţie privind zborul dincolo de orice limite

„Deschideţi cărţile pentru a putea recapitula capitolul privind aerodinamica”, spuse doamna Hackett. „După ce parcurgem studiul, ne alegem câte un partener şi vom experimenta un concurs cu avioane de hârtie.” Doamna Hackett a zăbovit o întreagă săptămână discutând despre aviaţie şi învăţând elevii săi despre forţa aviatică şi zbor.

„Hei, Jeff, vrei să fim parteneri?” – întrebă Tom.

„Da, desigur!” – răspunse încântat colegul.

Jeff era un băiat inteligent, dar nu se descurca prea bine la şcoală. În ochii unora era privit drept mascota clasei, iar alţii îl considerau un visător. Dar Tom îl percepea într-o cu totul altă manieră. Jeff nu era doar un bun prieten, ci şi un luptător, un învingător – aceste două fiind motivele ce l-au impulsionat pe Tom să-l aleagă drept partener.

„Veniţi şi luaţi hârtiile, construiţi în 15 minute avioanele voastre, apoi ieşim şi le vom da frâu liber pe calea aerului. Câştigă echipa ce are însumată cea mai lungă distanţă parcursă”, explică doamna Hackett.

„Ce fel de avion vei face, Jeff?” – se interesă Tom exaltat.

„Încă nu ştiu”, replică acesta.

„Ei bine, eu voi face unul cu cel mai ascuţit vârf, pentru a străpunge puternic aerul” – spuse Tom fără să fie întrebat.

„Noi vom fi învingătorii, Jeff…, parcă simt acest lucru!” – adăugă el, încercînd să pară un partener optimist în faţa colegului său.

Au trecut zece minute. Tom şi-a terminat avionul său, fiind gata de decolare. Dar Jeff continua să stea gânditor, ţinând coala de hârtie intactă în mână.

Avionul unuia dintre copii arăta precum o rachetă gata să fie lansată. Altul părea atât de robust încât ar fi putut zbura kilometri întregi, dacă avea vânt favorabil.

Dar, având în vedere că Jeff nu făcuse nici măcar un pliu pe foaia sa, Tom era mai mult decât convins că se vor situa pe ultimul loc.

„Treceţi la start, alături de partenerul vostru. Vom demara concursul avioanelor noastre de hârtie”, anunţă doamna Hackett. Pentru a câştiga ceva timp, Tom a rugat-o pe să-i treacă ultimii pe lista decolărilor…, iar doamna Hackett a fost de acord.

„Jeff, haide… ORICE este mai bine decât nimic!”

Competiţia era interesantă. Unele avioane de-abia zburară câţiva metri, altele, în schimb, planau surprinzător de bine. Un lucru, însă, era evident: timpul se scurgea şi Jeff continua să ţină în mâini coala de hârtie intactă, fără niciun pliu.

Supărat şi dezamăgit de partenerul său, Tom a fost tentat să renunţe. Însă, înainte de a o face, doamna Hackett vociferă: „Următorii sunt Tom şi Jeff.”

Tom s-a aliniat la start, lansându-şi avionul. Zbor satisfăcător. Chiar mai bine decât media celorlalţi colegi. Dacă Jeff ar reuşi să dubleze distanţa, ar putea deveni competitori de temut.

Jeff se apropie de linia de pronire, ţinând „planorul” său bine ascuns în spatele lui. Apoi, plin de încredere, arătă „capodopera” sa: o coală întinsă, netedă de hârtie. Când clasa începu a chicoti, Jeff şi-a mototolit hârtia, formând un bulgăre şi-l aruncă… depăşind în zbor cele mai performante avioane ale colegilor săi.

Bulgărele plană… EXTRAORDINAR…

“Avionul” lui Jeff zbură dincolo de orice limite închipuite, schimbând percepţia colegilor, învăţătoarei şi… poate chiar a ta privind… realitatea/adevărul…

Dă frâu liber posibilităţilor…gândeşte “outside the box”…