Ateul
Un bătrânel ateu, necredincios, s-a dus la un preot renumit. Spera să fie ajutat să-şi rezolve problemele de credinţă. Nu reuşea să se convingă că Isus din Nazaret ar fi înviat cu adevărat. Căuta semne ale acestei învieri afirmate… Citeste mai departe »
loading...
Un credincios și jumătate
Suveranul se pricepe cel mai bine să pătrundă tainele minții. Dar trebuie mai întâi ca mintea lui să fie limpede. Tradiția sufistă ne arată cele ce urmează.
Un sultan a aflat despre un șeic vestit, care trăia în Anatolia și care avea sute de mii de credincioși. Speriat de o asemenea putere, sultanul l-a chemat pe șeic la Istanbul și l-a întrebat.
– Ce mi-a fost dat să aud? Că ai sute de mii de oameni care sunt gata să moară pentru tine?
– Nici vorbă, a răspuns șeicul. N-am decât unul și jumătate.
– Atunci de ce mi se spune că ești în stare să ridici toată țara? Să vedem. Toți oamenii tăi să se adune mâine dimineață pe câmp, lângă cetate.
loading...
Lecţia regelui budist
Cunoaşterea, care duce întotdeauna la înţelegere (altminteri este o falsă cunoaştere), e adesea însoţită de o încercare, aşa cum arată o străveche poveste indiană.
Într-o cetate cârmuită de un rege budist pe nume Kalingadatta, trăia un negustor, budist şi el. Negustorul avea un fiu care se ţinea cu străşnicie de vechea credinţă şi care îi reproşa tatălui său o convertire demnă de dispreţ. Credinţa adevărată, spunea tânărul, este cea brahmanică, iar singura religie adevărată este cea înfăţişată de Vede.
loading...
Este deajuns
Un om bolnav, care a apelat la medicul său şi era pe cale să părăsească cabinetul medicului, a întrebat: „Doctore, mi-e frică să mor. Spuneţi-mi ce se află dincolo?”
loading...
Credinţa mută munţii din loc
A fost odată, şi sigur mai există chiar în cotidianul nostru agitat, un înţelept bunic ce îşi provoca nepoţelul la plimbări pline de învăţăminte.
Astfel, în una din peregrinările lor, băieţelul adresă următoarea întrebare: „Bunicule, ce înseamnă, de fapt, credinţa mută munţii din loc?“
Înainte de a răspunde, sfătosul bătrân arătă cu mâna spre un munte aflat în dreapta lor şi spuse: “Vezi, acolo, acel munte?“. „Da, bineînţeles!“ – răspunse prompt nepotul. „Ce trebuie să înţeleg?“ – continuă tânărul. Bunicul îşi continuă liniştit plimbarea, fără să scoată nici un sunet. Se părea că, practic, uitase şi de întrebarea adresată şi de răspunsul aşteptat.
loading...
Credinţa mută munţii din loc
Doi bărbaţi, amândoi grav bolnavi, ocupau aceeaşi rezervă a unui spital. Unuia dintre bolnavi i se permitea zilnic să stea în şezut o oră, pentru ca fluidul acumulat în plămâni să i se dreneze. Patul său era situat în imediata vecinătate a unicei ferestre din cameră. Colegul său, în schimb, era obligat să-şi petreacă tot timpul întins în pat.
Cei doi povesteau cât era ziua de lungă, împărtăşindu-şi unul altuia despre soţii şi familie, despre gospodăriile şi serviciile lor, despre stagiul militar, despre vacanţele întreprinse. Iar, în fiecare după-masă, pe parcursul orei în care trebuia să se ridice în pat, bolnavul descria colegului întru suferinţă absolut tot ceea ce se petrecea dincolo de fereastra.
loading...
