Un credincios și jumătate

Suveranul se pricepe cel mai bine să pătrundă tainele minții. Dar trebuie mai întâi ca mintea lui să fie limpede. Tradiția sufistă ne arată cele ce urmează.

Un sultan a aflat despre un șeic vestit, care trăia în Anatolia și care avea sute de mii de credincioși. Speriat de o asemenea putere, sultanul l-a chemat pe șeic la Istanbul și l-a întrebat.
– Ce mi-a fost dat să aud? Că ai sute de mii de oameni care sunt gata să moară pentru tine?
– Nici vorbă, a răspuns șeicul. N-am decât unul și jumătate.
– Atunci de ce mi se spune că ești în stare să ridici toată țara? Să vedem. Toți oamenii tăi să se adune mâine dimineață pe câmp, lângă cetate.

S-a dat vestea ca toți supușii șeicului aveau să se adune a doua zi de dimineață pe câmp, pentru că șeicul se afla chiar el acolo. Pe un deal din mijlocul câmpiei, șeicul a poruncit să se înalțe un cort. A dus în cort câteva oi, pe care nu le putea vedea nimeni.

Credincioșii au sosit în număr mare. Sultanul, care stătea în fața cortului alături de șeic, i-a spus:
– Ziceai că n-ai decât un credincios și jumătate. Privește! Au venit cu miile! Cu zecile de mii!
– Nici vorbă, a răspuns șeicul. Nu am decât un singur credincios. Ai să vezi. Spune tuturor că am ucis pe cineva și că mă trimiți la moarte, dacă nu se găsește vreunul dintre supușii mei să primească pedeapsa în locul meu.

Sultanul a făcut întocmai și mulțimea a început să murmure. Un om a făcut un pas înainte și a rostit:
– Este stăpânul meu. Îi datorez tot ceea ce știu. Îmi dau viața pentru el.
Sultanul i-a spus să intre în cort unde, la porunca șeicului, a fost tăiata o oaie. Toți cei de față au văzut sângele curgând din cort.

Sultanul a rostit:
– O viață nu este de ajuns. Mai este vreun credincios gata să se jertfească pentru șeic?
În tăcerea deplină care a urmat și care a ținut mai multă vreme, o femeie a făcut un pas înainte și a spus că este gata să moară. A fost dusă în cort, unde a fost tăiată încă o oaie.

La vederea sângelui, mulțimea a prins să se risipească. Curând, pe câmp nu mai era nimeni. Șeicul i-a spus sultanului:
– Vezi bine că n-am decât un credincios și jumătate.
– Bărbatul este adevăratul credincios, a zis sultanul, iar femeia face cât jumătate, nu-i așa?
– Nu, nicidecum, a răspuns șeicul. E tocmai pe dos. Pentru că bărbatul nu știa că are să i se taie gâtul în cort, în vreme ce femeia a văzut sângele și cu toate astea a dorit să se jertfească. Ea este adevărata credincioasă.

Sursa: http://www.intelepciune.info/date/2012/page/4/