Credinţa mută munţii din loc
A fost odată, şi sigur mai există chiar în cotidianul nostru agitat, un înţelept bunic ce îşi provoca nepoţelul la plimbări pline de învăţăminte.
Astfel, în una din peregrinările lor, băieţelul adresă următoarea întrebare: „Bunicule, ce înseamnă, de fapt, credinţa mută munţii din loc?“
Înainte de a răspunde, sfătosul bătrân arătă cu mâna spre un munte aflat în dreapta lor şi spuse: “Vezi, acolo, acel munte?“. „Da, bineînţeles!“ – răspunse prompt nepotul. „Ce trebuie să înţeleg?“ – continuă tânărul. Bunicul îşi continuă liniştit plimbarea, fără să scoată nici un sunet. Se părea că, practic, uitase şi de întrebarea adresată şi de răspunsul aşteptat.
loading...
Credinţa mută munţii din loc
Doi bărbaţi, amândoi grav bolnavi, ocupau aceeaşi rezervă a unui spital. Unuia dintre bolnavi i se permitea zilnic să stea în şezut o oră, pentru ca fluidul acumulat în plămâni să i se dreneze. Patul său era situat în imediata vecinătate a unicei ferestre din cameră. Colegul său, în schimb, era obligat să-şi petreacă tot timpul întins în pat.
Cei doi povesteau cât era ziua de lungă, împărtăşindu-şi unul altuia despre soţii şi familie, despre gospodăriile şi serviciile lor, despre stagiul militar, despre vacanţele întreprinse. Iar, în fiecare după-masă, pe parcursul orei în care trebuia să se ridice în pat, bolnavul descria colegului întru suferinţă absolut tot ceea ce se petrecea dincolo de fereastra.
loading...
