Supa supei mele
“Un maestru îşi invită un discipol la masă.
– Vino, o să mâncăm supă de raţă.
Delicioasa supă se dovedi o adevărată desfătare pentru discipol. La plecare, acesta îl rugă pe maestrul său să-i dea puţină supă şi pentru acasă. La întoarcere, discipolul se întâlni cu un tovarăş flămând.
– Uite, o să adaug nişte bulion în supa asta şi o s-o împart cu tine, spuse discipolul.
loading...
Cine dă valoarea?
O turistă occidentală admira odată colierul unei băştinaşe.
– Din ce este făcut? a întrebat-o ea.
– Din dinţi de aligator, doamnă, i-a răspuns femeia.
– O, înţeleg. Bănuiesc că pentru voi are aceeaşi valoare cum au pentru noi perlele.
– Nu tocmai. Oricine poate deschide o scoică…
loading...
Setea există pentru că există apa
Dacă fericirea este natura noastră, atunci cum se face că mulţi dintre noi s-au îndepărtat de ea? Se pare că ne străduim să ne convingem de faptul că fericirea este inaccesibilă. Pe lângă obstacolele naturale pe care viaţa ni le scoate în cale – cum ar fi bolile, bătrâneţea şi moartea – mai avem şi obiceiul să exacerbăm anumite aspecte, adică, să conferim unora dintre ele însuşiri amăgitoare, care, chiar dacă sunt ireale, nu sunt mai puţin distructive. Amintesc doar frica de altcineva, munca prost asumată sau formele de dragoste care conduc la dependenţă şi la iluzia coeziunii.
loading...
Mulţumit sau victorios?
Doi soldaţi din nordul Indiei călătoreau spre casă într-o ricşă condusă de un vizitiu. La un moment dat, ei au văzut în faţa lor o altă ricşă, în care se aflau doi marinari.
Imediat, rivalitatea dintre cele două servicii militare a ieşit la suprafaţă, iar cele două ricşe au început să se întreacă într-o cursă nebunească, în urma căreia ricşa soldaţilor a luat-o mult înainte.
loading...
Darul trebuie să fie gratuit
Cel mai indicat mod de a face cadouri este de a nu aştepta nimic în schimb, în afară de plăcerea de a face plăcere. Nu este atât de simplu precum se crede, şi multe sentimente parazite alterează contextul general.
Cu câtva timp în urmă, i-am dat nepotului meu un vapor de jucărie, un minunat model la scară redusă. Copilul a plecat în camera sa, încântat de cadoul primit. Insă, peste câteva minute, l-am auzit plângând, cu un fel de satisfacţie:
– S-a spart!
loading...
Să nu confundăm riscul cu pericolul
Într-un compartiment al trenului Paris-Lyon se aflau doar un bărbat şi o femeie. La un moment dat, bărbatul se ridică, lăsă în jos geamul ferestrei, scoase din buzunar o punguţă, o deschise, apucă între degete nişte praf şi îl aruncă pe fereastră. Apoi închise fereastra şi se aşeză la locul său, cu o expresie de vie mulţumire pe figură.
Din jumătate în jumătate de oră, bărbatul repetă gestul făcut, sub privirea uimită a femeii. La un moment dat, aceasta, extrem de curioasă, îl întrebă:
– Scuzaţi-mă, domnule, nu vreau să par indiscretă, dar puteţi să-mi spuneţi ce-i cu praful acela pe care tot îl aruncaţi pe fereastră?
loading...
